# S.T.Î.L.P.U.

Pentru început “La mulţi ani” tuturor celor ce vizitaţi acest blog…

Nu puteam sta deoparte de scris după ultima noapte de anul trecut ce mi-am ales să o petrec la Expo, împreună cu câţiva prieteni, situaţia de la acest sfârşit de an mă punea în imposibilitatea de a găsi alternative aşa că am optat pentru hala de la marginea oraşului…
Am ajuns pe la 9, deja destulă lume se “instalase” la mese, muzica “brăzda” uşor difuzoarele iar buna dispoziţie părea că s-a instalat pe buzele oamenilor…
Ne-am găsit şi noi masa şi, trăgându-mi sufletul puţin mi-am zis să dau o tură să-mi iau ceva de mâncare (se anunţase bufet suedez)… dar surpriză, platourile m-au întâmpinat fără fărâmă de hrană. Zic, “ce naiba, doar nu s-a terminat mâncarea?”. Dar pe la 10 fără ceva apare o tanti cu nişte platouri de salam şi ceva salate. Oamenii au tăbărât pe mesele cu hrană şi în câteva secunde nu mai era nimic… A mai trecut o jumătate de oră ca să revină doamna cu o altă tură de salam şi de salate. Din nou, insuficiente. Nu am mai urmărit desfăşurarea acţiunii la mâncare pentru că am izbăvit prin mulţime şi mi-am luat ceva de gustare. Salamul a fost foarte prost (ambele tipuri), cred că cel mai ieftin de pe piaţă dar la foamea noastră, n-am mai ţinut cont… Am mai mâncat ceva roşii umplute cu salată de vinete (alea au fost OK) şi… cam atât! De ce? Pentru că nu am mai prins nimic şi de salamul ăla oribil mă săturasem!
După 12 au apărut sarmalele dar nu au ajuns la toată lumea, eu fiind la dans, am rămas fără! Lumea era nemulţumită în jurul meu şi pe bună dreptate…!
Muzica a fost la extreme, când bună când foarte neinspirată dar… treacă de la mine că îs destul de tolerant la capitolul ăsta…
A venit pe la vreo 1.30 şi invitatul minune Lucian Zadic care era “torpilat” bine, venise de la alte recitaluri şi, săracul abia mai putea vorbi, că de cântat… Oricum, m-am pus la masă când a venit “vedeta”. Am preferat să benoclez din depărtare spectacolul-fiasco pe care-l dădea interpretul…
Băutură alcoolică a fost din belşug, cel puţin am văzut paharele pline la “bar” cu diverse licori, berea era-n navetă şi la ore târzii, deci un “OK” la capitulul ăsta.
Pe la 1 nu se mai găsea Pepsi şi dacă vroiai să te răcoreşti cu ceva nealcoolic te dădeai pe apă minerală, atât mai era…
Am părăsit hala pe la 2.45…
În concluzie… a fost primul şi ULTIMUL Revelion pe care l-am făcut la Expo, o organizare destul de mediocră care îmi confirmă încă o dată faptul că … trăim în România!

Aveam de făcut o cursă Oradea-Valea lui Mihai. Personalul de Baia Mare m-aştepta cuminte… chiar dacă am ajuns în ultimul moment.
Din afară garnitura îmi transmitea ce aveam să întâlnesc şi în vagon, de la primul pas pe care-l fac mi se deschide un univers mai mult decât sumbru. “Pare aglomerat” îmi zic, după ce străbat cu privirea vreo trei compartimente. Într-unul, o ţigancă-şi hrănea direct de la sursă boracul proaspăt născut fără să-i pese de privitori sau de oamenii dinăuntru. În alt compartiment un bărbat (de aceeaşi etnie) sorbea liniştit o bere la doză fără nicio reţinere…
Până la urmă găsesc un loc lângă câţiva bătrâni. Nici nu mă aşez bine că un vânticel îmi şi gâdilă ceafa. Mă-ntorc şi caut locul de unde izvora mica surpriză… dar nu o descopăr.
Era un compartiment “clasic”, unul care te îndeamnă la alternative când vine vorba de călătorii, fie ele cât de scurte!
Soarele zâmbea ştirb reflectându-se în sticla de la geam rezultând pete negre, simbol al murdăriei, ce păreau că au fost făcute în vremea când puteai umbla în tricou p-afară.
Banchetele erau distruse dar cârpite într-un mod grotesc şi fără nicio urmă de arhitectură sau estetic iar coşul de gunoi se prezenta… ca un gunoi, având “pardoseala” distrusă. Ca să nu mai vorbesc de maneta termostatică… flendura-ntr-un cui de tip “L”, dar ce rol mai avea din moment ce înăuntru era o temperatură constantă ce “bătea” spre 0 grade?
Când scriam mai cu foc aud în apropiere o ceartă, era trupa de ţigani, se “blagosloveau” zgomotos în limba maghiară. Apare un tip îmbrăcat destul de elegant (cred că făcea parte din personalul CFR) şi intră în compartimentul cu pricina. “Ce-i aici măi, ce nu vă-nţelegeţi?” şi “Care a fumat aici?” au fost frazele ce le-am auzit de la el după care liniştea a pus subit stăpânire pe încăpere…
Trenul se-ndepărtează de Oradea şi ajunge în Diosig, zgomotoşii de alături coboară lăsând loc la alţii care-şi iau în primire banchetele la fel de gălăgios şi pe ritm de manele de la un telefon mobil…
Soarele ne face cu mâna şi se retrage timid între nori, frigul era din ce în ce mai pătrunzător dar suportabil, se putea chiar mai rău…!
Ajung în sfârşit la destinaţie, Doamne, bine că am scăpat de trenul ăsta respingător. Cobor. Damn, afară parcă era mai cald ca în compartiment…

Deşi e perioada în care se ascultă colinde în orice ungher al oraşului, la fiecare magazin, în birt ori supermarket sau pe chiar pe stradă, eu de ceva vreme mi-am pus pe “repeat” un song de prin 1995 a lui U2 şi Pavarotti intitulat Miss Sarajevo, o piesă cu puternice urme emoţionale ce-ţi “cheamă” la raport latura  spirituală şi umană …

Săptămânile trecute au apărut prin oraş Moş Crăciuni ce cântă la instrumente diferite piese specifice sărbătorii. Nu-mi plac sub nicio formă, chiar mă irită (ei şi clownii), îi prefer pe sud-americanii ăia ce dau o culoare exotică oraşului în timpul verii aducându-ne în atmosferă un chill-out de la casa lor …

Mi-am luat ieri Jurnalul Naţional. A fost CD cu Paula Selling interpretând colinde într-o ediţie specială de sărbători! Chiar dacă nu sunt mare fan al colindelor, vocea Paulei chiar m-a impresionat.

Astăzi am aflat că Dacia e sponsorul oficial al echipei italiene de fotbal Udinese. Interesant şi inedit în acelaşi timp dat fiind faptul că situaţia actuală de la societatea piteşteană nu e chiar roz… De urmărit!

Cam atât, am fost scurt azi dar vreau să vă  transmit un “Crăciun fericit” tuturor şi sărbători cât mai luminate!

…sau Strada Meţeanu din Arad. Aici parcă timpul a stat în loc; după ce treci graniţa amintitei străzi ai impresia că te-ai teleportat până prin 1987 când, dacă-ţi mişcai fizicul pe bătrânul trotuar era imposibil să nu fi fost abordat de ţigănci care te-mbiau cu “anti-baby, postinolu” sau cu cafea Alvorada…
Acum, în 2008, nu s-au schimbat prea multe, kitch-ul e în floare; tot la fiecare al doilea magazin găseşti câte un second hand cu haine de toate culorile, pe toate gusturile sau mărimile ori magazinele chinezeşti ce s-au dezvoltat extrem de mult în ultima perioadă şi în care eşti poftit să alegi produse de o calitate îndoielnică.
Toate acestea au luat locurile vechilor consignaţii (cred că una a mai rezistat de-a lungul timpului) şi dau oraşului o atmosferă respingătoare, mizeră, sărăcăcioasă, parcă e desprinsă dintr-o peliculă clasică de artă franceză în care e prezentat un oraş oarecare lovit de război!
De când mă ştiu am avut o stare de repulsie faţă de această zonă a oraşului şi nu ştiu de ce. Poate m-a înfricat cineva când am fost mic că mă bagă în sac şi mă dă ţigăncilor de aici…

Am revenit cu ceva notiţe, cu mici fraze scrise la mirosul sărbătorilor ce se apropie vertiginos, cu puţină oboseală după un an lung şi anevoios şi chiar înainte de meciul Real - Barcelona, acest “El clasico” al spaniolilor dar care ţine cu sufletul la gură întreaga planetă, sper să-l găsesc şi eu pe ceva site rusesc că nu am Boom! Aaaa, zăpadă nu v-am adus, nici de data această. Poate la următoarea tură!

Observ acuma că toată presa loveşte în Gigi Becali după ultimele evenimente legate de clubul său sau de faptul că i s-a mai “evaporat” din avere…
Unde aţi fost când trebuia să îl luaţi la rost pe patronul stelei de fiecare dată când călca pe bec?
Atunci l-aţi sărutat în părţile dorsale, acuma când e pe “topogan” şi nu mai mâncaţi gratis la palat săriţi cu bâtele pe el.

Cea mai nouă şi la modă jignire prin Europa: “Băăă ce român eşti!”

A înviat Ceauşescu! Da, dictatoru`! L-au scos de la naftalină şi l-au pus ca imagine a unei societăţi arădene din domeniul imobiliar. Interesantă dar năstruşnică idee. Oare la vederea “fostului” lumea s-a înghesuit să mai cumpere de la ei sau doar nostalgicii? Cum, care nostalgici?
Iată şi poza (click pe ea) surprinsă cu telefonul mobil cu camera de 1,3 megapixeli, proprietate personală…

Mai nou, cică păpuşile se confecţionează făcându-le toate formele… u know… tot ce trebuie. Îs curios, dacă s-ar confecţiona şi păpuşoi (cred că ăsta-i masculinu` de la “păpuşă”) cu aceleaşi caracteristici cum ar arăta?

Dacă vrei să-ţi cumperi o haină mai normală din magazinele de pe centrul aradului nu găseşti nici în ruptul capului, aceleaşi veşminte ca prin 2005, preţuri mari, calitate ioc, în Jackson aceleaşi produse le găseşti mai ieftine cu cel puţin 30%. Tre` să dau o tură şi prin supermarketuri că, har Domnului, Aradul nu duce lipsă! Poate pe-acolo am noroc!

Anul 2008 îşi trăieşte finalul, suntem pe ultima sută de metri în cursa pentru noul an. Agitaţia sfârşitului se simte în aer, spiritul sărbătorilor a pus deja stăpânire pe noi. Cine mai are chef de muncă, de şcoală…?

Am început şi eu vânătoarea după o locaţie unde să-mi petrec Revelionul, deocamdată studiez piaţa, ca şi în ultimii ani sunt indecis. Am vorbit şi cu prietenii dar şi ei, încă nu ştim… Sper că vom găsi ceva potrivit…

Fotbalul de primă ligă a intrat în vacanţă, până în februarie iarba de pe dreptunghiul verde se va odihni, show-ul se va muta în spatele cortinei unde vor continua meciurile. Cu siguranţă că vom avea parte de discuţii aprinse, transferuri spectaculoase (sau nu), scandaluri şi tot arsenalul pentru a ne condimenta viaţa, nouă, chibiţilor.

Citeam recent pe un site arădean despre o familie săracă cu 12 copii pentru care se cerea populaţiei să facă un gest umanitar, să-i ajute cu bani, haine etc.
Nu înţeleg pe ăştia ce fac copii la comandă şi ei sunt săraci lipiţi pământului, nu sunt în stare să le ofere un trai decent şi atunci se plâng pe unde apucă. Nu îi înţeleg nici pe aceea care lasă comentarii cu tentă religioasă care să încurajeze această practică.
Sunt atâtea metode de contracepţie în ziua de azi… În fine, eu unul rămân blocat când citesc d-astea!

În ultima perioadă ascult Sport Total FM, în special emisiunea lui Radu Banciu şi Andy Stănescu, “11 metri”, emisiune în care se discută cu cărţile pe faţă situaţia mai puţin roz din fotbalul românesc şi nu numai. Îmi place tare mult stilul lui Banciu, are un super-vocabular omul acesta, are şi cultură fotbalistică iar când susţine o idee vine imediat cu argumente beton. Niciun ascultător răzvrătit împotriva lui nu îi rezistă…

Legendara trupă The Prodigy a lansat de curând un nou videoclip intitulat “Invaders must die”, o piesă ce va da şi titlul albumului ce va fi lansat pe 2 martie 2009. Videoclipul e chiar reuşit dar piesa mi se pare prea melodioasă pentru stilul celor ce rupeau ringurile de dans prin anii `90, cu piese de genul “No good”, “Firestarter” sau “Voodoo people”

Bandi, dacă nu-mi pomeneai numele pe site-ul sportarad.com nu mai vedeai nicio diplomă de la mine la cupa ta de la Chişineu Criş…

Mândruloc, Arad, România

ora 7.22

Tocmai traversam DN 7 şi mă-ndreptam spre alimentara de unde îmi beau prima cafea. În staţie era maşina de intervenţie a CTP-ului şi două tramvaie “înţepenite” pe şine… Vânzătoarea îmi zice “azi cred că vei întârzia”. “Da”, îi zic, “aşa se pare…” după care îi dau un leu pentru băutură.
Ajung în staţie. Primul tramvai avea pantograful distrus. Cel din spate era doar blocat de acesta… Lucrătorii de la CTP se-nvârteau pe lângă cele două vagoane dar nicio intervenţie din partea lor… probabil aşteptau să se întrerupă curentul pentru a putea acţiona.

ora 7.34

Apare dinspre dealuri un autobuz ce făcea ruta Lipova-Arad. Se opreşte. O parte dintre cei ce aşteptau (în zadar) cursa de 7.28 se-nghesuie în el. Şoferul le cere bani pentru călătorie, oamenii nu zic nimic şi-i plătesc acestuia. Noi am rămas pe marginea drumului, nu vroiam să ne-nghesuim… Abia după ce a plecat am văzut că mai erau locuri în spate. Damn!

Ora 7.55

Dinspre Arad soseşte autobuzul ce o să ne ducă în oraş. Din el coboară un tip şi strigă la trecători: “Merge careva încolo?”, după care porneşte în trombă spre Ghioroc să-i “culeagă” şi pe ceilalţi friguroşi…

Ora 8.11

Mi-au îngheţat urechile, îmi iau o căciulă pe cap…

Ora 8.17

Abia acum se urcă unul din muncitori pe scară pentru a vedea ce e cu pantograful. După câteva minute îşi dă seama că nu se mai poate nimic. Se dă jos…
Cele două tramvaie prezente în staţie se leagă şi îşi continuă drumul început foarte matinal, spre capăt de linie, adică la Ghioroc…

Ora 8.32

În locul tramvaiului ce trebuia să vină la această oră din Arad apare un autobuz. Călătorii coboară…

Ora 8.33

În sfârşit apare şi “al nostru”. Parcă mai mai cald era jos. Nu mai zic nimic. Visul meu era sa ajung odată la lucru cât mai repede.
La prima oprire coboară câţiva călători ce lucrau la Combinat. În staţia de tramvai erau două garnituri “parcate”. În iarbă era un pantograf. :O “Ce naiba, a început vânătoarea de pantografe?” îmi zic în gând.

Arad, România

Ora 8.50

Autobuzul ajunge la “Calul Bălan”. Din mulţime se aude o voce care anunţă că până aici a fost cursa şi că de aici sunt tramvaie. Puhoiul de înjurături a început să apară. Şi eu i-am luat la ocară, nici eu nu i-am iertat…
Dar ce folos, ne-am descărcat nervii pe săracu` şofer când de fapt celor de la CTP li se fâlfâie de noi, cei de pe ruta Arad-Ghioroc.
Ştiam că cei de la Companie sunt extrem de indolenţi când este vorba de această rută, dar nici chiar aşa. Condiţiile sunt mizere, domnilor, sunt de anul 1967 nu de 2008! Ruşine să vă fie!

Ora 9.33

Ajung la serviciu, cu capul cât China şi cu nervii făcuţi zob. Noroc că fetele au făcut cafea. A doua pe ziua de azi!

A trecut şi meciul cu Georgia, unul plin de chin şi neputinţă pentru ai noştrii care au câştigat într-un final cu 2-1 după ce gruzinii i-au condus pe români cu 1-0 la pauză. Presarii mitici erau tare agitaţi şi îşi puneau semne de întrebare legate de joc. Şi cum dracu aţi vrea să joace, doar e tot Piţurcă la Naţională…?
Şi să n-aud texte de genul: “Au fost mulţi debutanţi de aceea jocul nu a mers cum ne-am fi aşteptat”… S-a jucat cu Georgia măi, dar aşa tremurau pantalonii pe fundaşii noştrii de parcă e luptau cu brazilienii… Halal echipă! Sau cum ar zice boracii ăştia cu iPod-ul în urechi: “Hai mă, mă leeeeeeeeeeeeşi!”

Astăzi # S.T.Î.L.P.U. împlineşte un an de www! Pe 20 noiembrie 2007 s-a lansat stilpu.wordpress.com iar din 8 iunie anul curent s-a mutat la “casă nouă”, fiind adresa la care e-nregistrat şi astăzi.
Deşi mi-am propus să fac un bilanţ, am renunţat deoarece nu sunt prea priceput la asemenea chestii şi decât să mă chinui şi să pierd vremea pentru acest lucru m-am rezumat să vă amintesc pe blog acest lucru.

De dimineaţă era aşa o agitaţie la chioşcurile de ziare, ceva de speriat, cei de la Adevărul au dat al doilea volum gratis din colecţia de 100 (restul de 98 vor costa zece lei) ce au lansat-o săptămâna trecută. Când e vorba de gratuităţi românii sar ca arşi. Normal că s-au epuizat ca pita caldă. Vroiam să-mi iau şi io un Caţavencu la ora aia… Când aude vânzătorul de la chioşc ce-i cer, zice “Eşti primul care nu întreabă de Adevărul…”
Am vut să-mi iau şi eu săptămâna trecută Notre Dame de Paris dar la ora 8 deja n-ai mai găsit…

Ăştia de la Complexul comercial “Armonia” ştiu cum să facă să nu mă aibă de client, organizând concerte cu Simplu şi Pavel Stratan pe 22. Apropos, azi au deschis Realu` supermarket (nu ca am duce lipsă în oraş de aşa ceva) la ieşire din Arad spre Deva, lângă Selgros. Amu seara când m-am întors erau atâtea maşini în parcare de am crezut că îi revoluţie…

Singura veste bună vine de peste hotare, cei de la The Prodigy vor scoate un nou album în data de 2 martie şi se va intitula “Invaders Must Die”.
Hai ca pun un “No good”, să-mi aduc aminte de vremurile bune…

De multe ori când scriam de “Gazeta Sporturilor” o făceam aproape de fiecare dată negativist, ba că scrie prea mult de steauadinamorapid, ba că promovează scandalurile, ba că sunt imparţiali când e să scrie despre echipele româneşti în cupele europene, ba că sunt superficiali sau că pur şi simplu promovează foarte multe ştiri mondene.
De prea puţine ori i-am lăudat, însă am apreciat de fiecare dată când au făcut ceva bun şi constructiv pentru sportul românesc.
De data aceasta vreau chiar să îi felicit pentru ideea pe care au avut-o de a dedica un DVD fostului mare fotbalist Gheoghe Hagi, un simbol al Naţionalei şi nu numai, un idol pentru toţi cei ce l-au urmărit jucând, un personaj legendar al fotbalului mondial…
Acest DVD se va pune în vânzare împreună cu ziarul de marţi 18 noiembrie şi cu revista dedicată “Regelui” şi vor fi prezentate cele mai bune momente ale fostului căpitan de la “Naţională”, în cariera sa glorioasă de fotbalist!
Cu siguranţă că acest produs se va vinde ca pâinea caldă deoarece Gică a avut mulţi fani şi e de înţeles pentru că acest om a făcut ceva pentru fotbalul românesc, faptele şi cifrele vorbesc de la sine. Câteodată urmăream filmuleţe pe youtube pentru a rememora cu nostalgie momente din perioada de aur a naţionalei sau goluri magnifice de la echipele de club la care a jucat!
De aceea seara zilei de Marţi 18 noiembrie o să o dedic urmăririi acestui DVD, o seară ce mă va trimite în trecut cu zâmbete şi satisfacţie…

S-apropie nebunia, s-apropie alegerile; afişele electorale au umplut stâlpii, copacii, parcurile, tramvaiele, creşele, grădiniţele, magazinele…
Toamna acesta m-am decis să nu merg la vot, de data asta mi se rupe, am tot fost anii trecuţi şi nu s-a schimbat nimic, de ce aş schimba eu ceva? Poate că nu gândesc tocmai corect dar deocamdată mi-e aşa de scârbă de politicienii ăştia că dacă ar fi să merg la vot cred că o să borăsc pe urnă. Pur şi simplu nu pot… m-am hotărât. Am fost în primăvară la “locale” dar n-am reuşit să schimb nimic, aceleaşi personaje…
Şi cu cine să votez mon cher? Am tras cu ochiul pe nişte afişe de pe panourile din centru şi am văzut feţe îmbătrânite care, dacă te uiţi la ele mai atent vei citi “Votaţi-mă, eu sunt continuatorul sistemului trecut, promit că voi fura cât mă vor ţine mâinile şi chiar mai mult decât atât. Promit solemn şi veţi vedea că nu vă voi dezamăgi!”
Da, m-am săturat de mânjiţii ăştia bătrâni, aproape toţi sunt la fel, lăsaţi-i domnilor pe cei tineri, cei ce respirau aerul comunist pe băncile şcolii şi nu ştiau cum stă treaba “acolo sus”. Gata! Lumea s-a săturat de voi, de acţiunile voatre, de feţele voatre, de tot.
Nu sunt fanul niciunui partid politic dar când îi văd pe cei de la PSD cum îşi fac campanie electorală şi mor! Ce tupeu mai aveţi măi să vă perindaţi prin faţa alegătorului să cereţi milă electorală când aţi condus atâţia ani ţara? Ce pretenţii să mai avem de la voi când trebuia să aduceţi ţara asta la alte standarde, voi sunteţi principalii vinovaţi pentru starea actuală a acţiunii? Comunişti au fost cei dinainte de 89, comunişti sunteţi şi voi.
Poate că nu sunt un mare cunoscător al fenomenului dar am atâta brain în cap să îmi dau seama cum merg lucrurile în ţara asta, de fapt cum nu merg.
Măi, nu am bai că ăstora le dă sute de milioane salariu dar măcar să se vadă ceva de pe urma lor, măcar puţin!
Zilele trecute am fost în Ungaria şi parcă am simţit că respir un alt aer, parcă ceva se mişcă acolo, chiar dacă şi ei au drumuri proaste sau trotuare cârpite. Se vede că ceva se schimbă, parcă şi vopseaua de pe clădiri e mai “primitoare”, parcă şi oamenii sunt mai zâmbitori…
Asta e concluzia mea, tare bine ar fi ca după aceste alegeri să vorbim în alţi termeni despre parlamentarii noştrii, pentru bunul mers al acestei ţări că dacă vom mai trăi 4 ani la fel ca cei ce tocmai se sfârşesc, atunci chiar că suntem un popor blestemat!
Ah… promit că nu mai scriu nimic de alegeri! Aici mi-am spus tot off-ul! Fuck off-ul…