* Navigând prin ligile inferioare ale campionatelor din Europa am dat de… Jeremie N`Jock! Vă mai amintiţi de el? Fostul jucător al UTA-ei şi al Universităţii, N`Jock evoluează în liga secundă portugheză, la Arouca, echipă ce ocupă la această oră locul 8, cu 2 etape înainte de finalul competiţiei.
Fotbaistul camerunez, foarte simpatizat la Arad, pe vremea când marca goluri pe bandă rulantă pentru “Bătrâna Doamnă” are 31 de ani şi este golgeterul formaţiei cu 11 reuşite!

* Scor de… maidan în etapa a XXX-a din Liga a IV-a a judeţului Timiş: Informatica Timişoara – Flacăra Făget 1-20! Totuşi, recordul din această parte a ţării din ultimii ani vine din “D” Arad, de la Frontiera Curtici – Şoimii Lipova 28-1, de acu` un an şi ceva! După acel meci, Lipova s-a retras din campionat!

* După arestarea şăfului FMI, ne dăm seama cine sunt ăştia cu adevărat! Şi ne mai aşteptăm la un pic de moralitate din partea lor! Pffff!

* Nu ştiu cum se face, dar România a devenit paradisul “pensionarilor” muzicii pop, rock, dance etc în ultima vreme… Tot felul de concerte anunţate cu trupe/artişti ce au ani buni de când nu am mai simţit aromele topurilor muzicale cu piesele lor, însă e bine şi acum decât niciodată! Chiar dacă preţurile îs interzise pentru mulţi dintre muritori!

* Tot pe caz general: sâmbătă una dintre formaţiile cu care simpatizez avea meci în deplasare. La un moment dat 1-0 pentru gazde. Scorul este anunţat live şi pe facebook (din întâmplare mă aflam pe site la acea oră) de către administratorii contului echipei mele… Comentarii, comentarii dar şi multă lume dând… “LIKE”! Cum să dai “Like” atunci când formaţia ta tocmai a luat gol? Din reflex or something, că nu pot să-mi dau seama? Necunoscute sunt căile reţelelor de socializare că nici cu GPS-ul nu le dai de urmă…

… sau a săptămânii, a lunii ori a campionatului!

Cum televiziunile refuză să mai cumpere din sezoanele viitoare drepturile TV la majoritatea partidelor ligii I, propun celor de la LPF să se reorienteze, prin crearea de pachete cu circul preşedinţilor de club, al patronilor, managerilor etc, pentru că ar avea un ENORM succes în comparaţie cu acele partide şi oricum, după cum ne-au obişnuit TOT cei de la tembelizor, fotbalul ca sport nu prea mai contează în actualele vremuri! Scandal să fie că restul vine de la sine. Ratingul vreau să zic…
Pun pariu că un Pandurii – Bistriţa face mai puţină audienţă decât (de exemplu) o intervenţie a lui Mititelu la (de exemplu) Sport.becali.Ro când în studio se află (de exemplu) Victor Piţurcă! Nu credeţi?

Tare mă amuz când îmi imaginez cum ar decurge o astfel de licitaţie! Păcat că nu am timp, că altfel aş fi simulat această acţiune…

Passau, Stuttgart, Viena … voi reveni!

Au trecut sărbăutorile şi, deşi, de obicei se spune că e un bun prilej pentru odihnă, eu n-am reuşit să fac acest lucru pentru că nu prea am avut liber de la serviciu, prelungindu-mi astfel starea de oboseală fizică şi psihică pe anul ce tocmai s-a născut! Probabil că până la vară tot n-oi avea o “breşă” pentru a face o mică pauză…

Am o grămadă de gânduri în cap, o serie de planuri pe care sper (măcar în mare măsură) să le şi realizez. Pe primul loc în listă e o vacanţă de vreo 10 zile p-afară, una de relaxare, distracţie şi nu în ultimul rând de reîncărcare a bateriilor. Dacă restul planurilor nu reuşesc să le dau de capăt, ăsta e musai să îl “rezolv”!

Printre altele, m-am gândit serios să renunţ la blogging… Bine, asta nu ar însemna neapărat să renunţ la scris, dar parcă nu mai am o atracţie ca “pe vremuri” pentru această ocupaţie… Nu ştiu, să fie de vină vremurile, naiba mai ştie! Cert e că-i un semn de întrebare! Rând pe rând am renunţat a mai scrie pe încă două platforme unde mai postam câte un articol: Vestic, respectiv Gazeta Sporturilor.

Ieri nu ştiu ce a fost în oraşul ăsta… plin de personaje ce făceau tot felul de sondaje… Băă, dar la fiecare colţ era câte o gagică cu o mapă în mâna abordându-te pentru a răspunde la întrebări…
Pe lângă acest lucru, ieri am trecut de 3 ori pe lângă Orange şi de tot atâtea ori m-au întrebat “Sunteţi client Orange, că avem o ofertă pentru Dvs.”. Am trecut şi astăzi o dată şi iară m-au prins! Aaa, nu v-am spus că tot ieri am fost abordat de o fătucă într-o alimentară să mă întrebe dacă sunt fumător, că avea ceva ofertă la nu-ştiu-ce ţigări!

La sfârşitul anului trecut mi-am propus să fac o pauză de cafea de vreo 2-3 săptămâni, pentru detoxifiere etc etc, şi iată că la ora la care scriu aceste rânduri am deja 14 zile de când n-am mai pus cafă în gură, suplinind în tot acest timp lipsa acestul lichid cu ceai verde. Pot spune că nu simt lipsa ei în organism, dar tare m-apucă dorul când simt aroma ei în bucătăria de la serviciu… De luni însă, revin la vechiul obicei!

Ia să vă văd, despre ce vreau să scriu? Aveţi 10 secunde să vă gândiţi…

“Happy nation” vă spune ceva? Ei bine, a foat albumul de debul al suedezilor de la Ace of base, unul de mare succes în mai toată Europa. N-a făcut excepţie de la regulă nici la noi unde vara lui 1993 s-a desfăşurat sub ritmurile insorite ale celor 4.
Ţin minte că în vara acelui an am fost în tabără la Marea Neagră, “bântuind” prin zona Tuzla şi Eforie Sud. Deşi eram destul de tânăr şi nu ştiam eu prea multe despre viaţă în general, mi-a rămas în minte sound-ul Ace of base ce se auzea (nu exagerez) la fiecare terasă, birt, cotarcă, alimentară din această zonă! M-a urmărit multă vreme acea perioadă, acea muzică, acele vremuri pline de inocenţă. Atunci am auzit prima dată Ace of base!

Mi-am readus aminte de vara lui `93 aseară după ce am ascultat piesa ce dă titlul ultimului album al suedezilor intitulat “Golden ratio” şi care va fi şi următorul extras pe single, al doilea după “All for you”. Ei bine, Ace of base revine cu un nou album după 8 ani, “Da capo” a fost ultimul material al lor, apărut în septembrie 2002…
Aşadar, continuând pe linia unui “All that she wants”, “The sign”, “Don`t turn around” sau mai noile “Cruel summer” sau “C’est la Vie (Always 21)”, Ace of base continuă cu fruntea sus un proiect început acu` vreo 20 de ani şi reuşeşte, (chiar dacă anii au trecut şi în componenţa formaţiei au avut loc şi schimbări), să ne încânte în continuare şi (de ce nu) să ne bine-dispună cu sound-ul lor de week-end, numai bun de un party, puţin nostalgic, dar întotdeauna de bun gust!
Vă propun să ascultaţi noul single Ace of base ce va fi lansat la o data ce va fi anunţată ulterior.

Nu am găsit un titlu potrivit acestui post, de fapt mai tot timpul cand scriu un articol sunt în ceaţă în ceea ce priveşte alegerea titlului… Mai puţin când este vorba despre subiectul fotbal!

E clar că trăim vremuri tulburi, însă nu despre asta aş vrea să vorbesc, cu toate că timpurile pe care le parcurgem ne afectează în mod negativ viaţa, gândirea, modul de a privi lucrurile…
Nu am fost niciodată un popor ce vibra de optimism însă acum e clar că suntem foarte sceptici privind prezentul, viitorul şi ne amăgim cu fraza “înainte a fost mai bine”… Negativ! Dar, poate că aceste câteva cuvinte ne scot puţin din “amorţeală”! Pozitiv vorbind! Un fel de efect placebo la nivel mental!

Se spune despre răzbunare că e arma prostului… Corect! Însă uneori, acest lucru îi poate aduce respectivului un minim de zâmbet în colţul gurii… Ideea de răzbunare, oricât de neînsemnată ar fi ne face să devenim mai… puternici, şi lipsiţi de orice scrupule… acţionăm. Dar când aşa zisa răzbunare e… fără un temei anume, ce zici? Din postura de victimă analizezi fapta şi ajungi la concluzia că nu există motive pentru care trebuia să o muşti… şi te întrebi “De ce?” Păi, răspunsul n-ar fi simplu şi poate fi împărţit pe vreo 4 liniuţe:
- dintr-un orgoliu cras şi nefondat din partea celui ce ţi-a tras-o
- din invidie personală
- din paranoia, şi atunci mai bine ar face nişte vizite pe la cei în halate albe pentru câteva şedinţe la mansardă!
- din prostie, pur şi simplu.

Privind unele imagini prăfuite desprinse din amintiri dar pe care le-ai ignorat ai început să-ţi dai seama de anumite lucruri… Hmm, chiar lipsite de o claritate, ajungi să le pricepi, deşi nu-ţi spuneau mare lucru. Punându-le cap la cap ca pe un puzzle, dai de o singură concluzie, că dracul chiar e negru şi îşi bagă coada de fiecare dată când poate!

Ai observat că de multe ori (chiar de foarte multe ori) am început să fim un fel de roboţi (nu mă refer la munca depusă zilnic ci la faptul că am devenit extraordinar de artificiali)… Suntem insensibili la orice e frumos şi uneori ajungem să fim respingători cu noi înşine prin unele ieşiri, ca să nu mai vorbesc că la fel suntem şi în ochii celor de lângă noi… Zâmbim doar forţat, uneori doar pentru un scop anume… Fără o dâră de inocenţă şi naturaleţe, ne înstrăinăm şi gestul acesta ce ar trebui să nu lipsească din meniul fiecărei zi din viaţa noastră. Să fie parte din activitatea cotidiană obligatoriu! De ce nu există şi sloganuri la TV: “Pentru o viaţă sănătoasă zâmbiţi zilnic…”, ceva de genul…?

Chestia cu “Aşa i-a fost scris” mi se pare deplasată când te referi la destinul unui om… Puţin aiurea, dar născută dintr-o mostră de izoterie, face clasică această frază… Ceea ce e greşit. Destinul şi-l crează fiecare, orice om e liber să-şi croiască drumul pe această lume, să-şi găsească rolul, e respunzător de acţiunile lui şi nimeni n-ar trebui să îi controleze aceste acţiuni, sau gânduri ori sentimente!
Închei cu câteva rânduri scrise în urmă cu vreo 3 ani:

Trec zilele, trec nopţile…
Se sfârşesc lunile…
Se-mplinesc anii…
Se schimbă generaţiile…
Dar niciodată viitorul
nu stă scris într-o ceaşcă de cafea…

Mass-media noastră cea de toată zilele se află sub zodia number one! Deschizi dim`neaţă radioul pentru a asculta matinalu`… “Noi suntem number one, cei mai tari în audienţe, atât în Capitală cât şi la sate, cătune etc”… Deschizi internetu`… dai de o un logo pe un site de ştiri sau de socializare etc de genul “Number one hit station”… Alt radio, într-o altă dimineaţă… “Noi suntem pe primu loc la audienţe pe segmentul 13-17 ani”… Alt radio se laudă că e cel mai de calitate, cel mai tare, offcourse… (exemplele de mai sus sunt fictive, realitatea există)…
Toată lumea e number one, cum zicea manelistu` ăla mic, dar când asculţti muzica difuzată îţi dai seama că toţi sunt o apă şi-un pământ… muzică proastă vreau să zic… deci number one la muzică proastă… aşa da…
Mă bag la ăştia de la TV… la fel… “noi avem cele mai bune ştiri, nu-ştiu-câte premii la nu-ştiu-ce festivaluri internaţionale”, “emisiunea noastră e cea mai bună din Univers, alta nu mai există”, “serialele noastre sunt premiate nu-ştiu-unde”, “telenovele ca ale noastre nu are nimeni”, “de 1000 de ani suntem pe primul loc”… “emisiunea de aseară pentru oligofreni a fost lider de piaţă”…
Deci, toate cele 3469 de televiziuni autohtone sunt pe primul loc… la ceva, la orice… Am mai spus-o şi o repet… Goana după rating naşte monştrii!
Otevizarea televiziunilor s-a făcut treptat, acoperind emisiunile sociale, politice, sportive etc, totul s-a schimbat sub semnul ratingului, cu toate că s-a tăiat la calitate… indiferent de domeniul de care vorbim… Totul a devenit SENZAŢIONAL, EXCLUSIV, DOAR AICI! Din păcate, asemenea practici meschine a dus la naşterea unor personaje, denumite mai sus… monştrii! Exemplele sunt foarte multe!
La fel e şi în presa scrisă… trendul de aici e ca ziaru`/revista să se vândă cu ceva, orice, un CD, o carte, o maşinuţă, o poşetă, un ciocan etc.. Nu contează ce, contează să fie ceva!
Şi aici e la fel… toată lumea ne afişează pe sub nas tot felul de statistici, din care reiese că sunt pe primul loc la vânzări, la număr de pagini, la cel mai de can-can ziar etc!
Nu cotează că ceva-ul acela se încadrează sau nu în domeniul respectivului cotidian/săptămânal, cotează doar să se VÂNDĂ… şi exemplul e la cotidienele de sport, unde alături de ziar găsiţi CD cu desene animate sau muzică de cartier…
Trendul acesta nu înseamnă şi calitate, chiar dacă suntem ameninţaţi de cifre că EI sunt cei mai buni… şi în goana asta pentru a acapara piaţa prin diverse metode de manipulare sunt incluse şi instituţiile ce se ocupă cu tot felul de studii…
Sunt pe piaţă foarte multe astfel de instituţii, însă o parte din ele sunt chiar mână-n mână cu cei ce iasă din sondaje… number one, aşa că în ziua de azi e foarte uşor să fi primul şi chiar să te menţi pe această poziţie, însă chiar dacă ambalajul arată foarte bine, de multe ori conţinutul e cât de poate de respingător sau chiar… neconsumabil!

Ştirile şi evenimentele tâmpite din ţara noastră se mişcă cu o asemenea repeziciune că uneori le pierd şirul, alteori stau şi mă mir câtă prostie mai poate suporta aceste graniţe prost puse pentru a rezulta una dintre cele mai respingătoare ţări ale Europei.
Prostia nu are limite, dar uneori te saturi de prea multă, oricât de îndurător ai fi şi oricât ai pleca capul la anumite lucruri (cacofonie voită ca de obicei)…

Una dintre chestile idioate pe care am auzit-o săptămâna trecută e că 41 % dintre români l-ar mai vrea pe Ceauşescu la cârma ţării. Stau câteva secunde şi înainte să-mi fac cruce cu mâna stângă mă-ntreb, pe ce segment de oameni s-a făcut acest sondaj? Oare au prins nişte babalâci prin parc ce se plimbau cu nepoţii ori jucau rummy pe o bancă sau poate că aveau funcţii înalte pe vremea ciuruitului de şi-au dat cu părerea pozitiv în legătură cu subiectul? Că se ştie, ăia au dus-o foarte bine atunci, cum de fapt, şi în ziua de azi cei cu funcţii sunt privilegiaţi, iar fraierii, sărăntocii erau/sunt buni doar în perioada campaniilor electorale. Sau…? Dar io nu ştiu de ce dracu se mai dezgroapă morţii (la figurat) şi se mai fac astfel de sondaje total aiurea? Ce să se demonstreze? Că la 20 de ani de la căderea blocului comunism să ne pară rău că nu mai e Ceauşescu printre noi să ne-ndrume spre cretinism? Să mai dorim încă puţină spălătură pe creier ca în vremea anilor `80? Sau ce să demonstrăm? Ce ar mai fi de demonstrat în prostia manelisto-grobiană ce ne-a invadat în special mass-media? NIMIC, nu mai avem nimic de demonstat! Totul stă scris pe o pagină de istorie, o istorie ce ne face contemporani cu personaje ce nu merită nici măcat să le pomenim numele. Sau… vă era dor de comunişti? HELLO! Deschideţi-vă ochii! EI EXISTĂ, ei ne conduc…! Nu sunt pe cale de dispariţie, sunt mulţi şi bine organizaţi! Ce a fost în `89 a fost bine stabilit dinainte de Iliescu şi ai lui. Să plângeţi după comunişti e cea mai mare aberaţie pe care pot să o aud şi în cazul acesta ne merităm soarta că mentalitatea noastră a rămas pe idle timp de 20 de ani şi ceva! Şi va mai rămâne multă vreme de acum înainte, pentru că marionetele sunt mai încete la minte!

O a doua prostie majoră e brandul de ţară pe care Udrea s-a dus tocmai în China să-l promoveze… OMFG, ce să promovezi de ţara asta că n-avem nimic măi, dar nimic, turismul e 0 (zero)! În primul rând n-ai drumuri! Şi cu asta ai spus tot! N-are rost să înşir şi celelalte liniuţe pentru care un străin să nu ne calce ţara,…! Degeaba avem o ţară superbă că nu e de ajuns. Nu s-a făcut NIMIC pentru ca să se schimbe imaginea ei în Europa (nu zic în lume), nimic bun, nimic pozitiv… şi dacă şi Bulgaria ne-a luat-o înainte atunci să mă ierte Dumnezeu, dar chiar nu mai are rost să discut despre acest subiect! Incompetenţa degajată de politicienii noştii aleşi tocmai de popor colcăie(să nu vă mai aud că vă plângeţi că voi aţi vrut-o), miserupismul arătat faţă de domeniile în care activează fiecare este evident. Ei ne râd în faţă iar poporul îi votează! De ce? Pentru că suntem un popor de sado-masochişti! Na, că iar m-am enervat… şi am zis că nu mai scriu!

Sunt ceva ani de când nu mai înţeleg fotbalul românesc, adică încerc să-l înţeleg logic da` nu pot… sunt mult prea multe semne de întrebare, prea multe nebuloase ce apasă asupra acestui sport, minunat de altfel.
În urmă cu vreo 2 ani mi-am promis că n-o să mai scriu atâta despre fotbalul acestor plaiuri şi m-am ţinut de cuvânt, intervenind doar când prostia depăşea limita normalului…
Cum n-am mai scris de multă vreme despre mizeriile ce domină “sportul rege”, m-am gândit să o fac, mai ales că am un motiv întemeiat: Pandurii Tg-Jiu a făcut ce a făcut şi a rămas (din nou) în prima ligă de fotbal cu toate că la finalul sezonului retrogradase, confirmând faptul că acest club hulit n-are cum să “pice” atâta timp cât “căsnicia” Condescu – Mircea Sandu se bazează pe iubire… şi pe interese! Adică, cum să lase beţivul-şef pe tata Condescu la greu? Cu toate că a fost cea mai slabă echipă din ultimii ani a primei ligi, cu toate că a jucat uneori un fotbal de-a dreptul scârbos, cu toate că o asemenea formaţie n-ar avea loc pe harta unui fotbal profesionist din occident, nenea Dragomir şi cu tovarăşul Sandu au permis iar şmecherii “made în Romania” (complice fiind şi cei de la Internaţional Curtea de Argeş) pentru a-şi proteja amicii! Că doar ştiu ei de ce…
Ca microbist incurabil, nu pot să nu acuz asemenea practici “de piaţă”, asemenea practici imorale pentru un sport unde fair-play-ul ar trebui să domine, unde competiţia ar trebui să se desfăşoare în dreptunghiul verde şi nu în spatele cortinei cum de multe ori se întâmplă la noi.
Am scris ENORM de mult despre toate măgăriile, mizeriile şi prostiile ce domină acest sport, am scris şi soluţii de ieşire din criza acută de performanţă, am făcut comparaţii cu alte ţări apropiate de a noastră (nu am fost ipocrit arătând cu degetul spre occident) şi am ajuns doar la concluzii sumbre.
La căderea asta în mediocritate şi grobianism a fotbalului, ia parte şi mass-media, ce ne prezintă exact ceea ce vrem noi să auzim, prin vocea sau tiparul lor, totul e OK, adică… “apa trece, pietrele rămân”, personajele dubioase (ca să fiu cât mai light) au întâietate! Am mai discutat, am scris “n” articole despre ele şi despre ceea ce ar trebui să fie mass-media sportivă autohtonă. Nu mă mai repet, căutaţi în arhiva acestui blog la rubrica “Fotbal 24/7″ şi găsiţi destulă maculatură cât să vă convingeţi de părerile şi ideile ce le emit!
Pe vremuri se mai făcea presă sportivă, mai aveai ce citi, acum însă… totul este înconjurat de mediocritate, de amatorism şi chiar de prost-gust! Şi ce ar fi de făcut? În atare condiţii, nimic! Trust me, nimic nu o să se schimbe, atâta timp cât sunt… INTERESE la mijloc! Şi sunt muulte de tot! Trebuie doar să căutăm unde trebuie…

Cu toate că deschid televizorul destul de târziu, iar ştirile de seară nu le mai urmăresc de multă vreme, nu se putea să nu-mi ajungă la urechiuşe sinuciderea Mădălinei Manole. Din câte am înţeles, artista a băut ceva pesticid ce i-a fost letal. Ce mi-este puterea mea raţională să înţeleg e, de ce a făcut-o? Avea un copil de 1 an pe care şi l-a dorit foarte mult, avea o căscinie (din câte zice presa) fericită, pe la TV arăta un aer optimist… şi atunci? De ce şi-a pus capăt zilelor chiar de ziua ei într-un mod extrem de pervers, după ce cu o zi înainte îşi făcea planuri pentru petrecerea de ziue ei? Cum ziceam, e peste puterea umană să înţelegem unele lucruri şi acesta este unul dintre ele! Cu toate că nu eram unul dintre cei ce ascultau piesele Mădălinei, deşi prin 93-94 mai ascultam muzica ei, nu pot să trec cu vederea peste acest eveniment tragic şi extrem de ciudat!
Şi nu putea lipsi de pe sticlă dezbaterea acestui subiect, chiar ieri am auzit întâmplător pe un post TV discuţii interminebile pe baza acestei morţi. Ce mă enervează e faptul că la emisiunile unde invitaţii principali erau paraşute cu un singur neuron pierdut prin decolteu, piţipoance ce, în cel mai bun caz şi în alte condiţii, ar fi fost staruri de lux pe “Centură” sau porno-personaje cu IQ sub-unitar şi-au întors cu 180 de grade faţa şi au prezentat pe larg acest eveniment , arătând că ipocrizia nu are limite… dar ce mai contează atâta timp cât ratingul e principalul scop a acestor emisiuni (cu scop de spălare pe creier), chiar dacă acesta naste monştrii!

Recunosc că am lăsat-o mai moale cu bloggingul, nici măcar despre ultimele faze ale Cupei Mondiale n-am mai scris. Pur şi simplu am o lipsă de idei nemaiîntâlnită şi decât să scriu doar ca să mă aflu în treabă, mai bine o las baltă o perioadă.
Chiar am vrut să pun blogul pe “butuci” şi să iau o pauză, dar l-am lăsat aşa, în stand-by că poate din când în când mă mai trăzneşte câte o idee de scris, poate că mai “prind” un subiect bun de analizat, poate…