Sunt ceva ani de când nu mai înţeleg fotbalul românesc, adică încerc să-l înţeleg logic da` nu pot… sunt mult prea multe semne de întrebare, prea multe nebuloase ce apasă asupra acestui sport, minunat de altfel.
În urmă cu vreo 2 ani mi-am promis că n-o să mai scriu atâta despre fotbalul acestor plaiuri şi m-am ţinut de cuvânt, intervenind doar când prostia depăşea limita normalului…
Cum n-am mai scris de multă vreme despre mizeriile ce domină “sportul rege”, m-am gândit să o fac, mai ales că am un motiv întemeiat: Pandurii Tg-Jiu a făcut ce a făcut şi a rămas (din nou) în prima ligă de fotbal cu toate că la finalul sezonului retrogradase, confirmând faptul că acest club hulit n-are cum să “pice” atâta timp cât “căsnicia” Condescu – Mircea Sandu se bazează pe iubire… şi pe interese! Adică, cum să lase beţivul-şef pe tata Condescu la greu? Cu toate că a fost cea mai slabă echipă din ultimii ani a primei ligi, cu toate că a jucat uneori un fotbal de-a dreptul scârbos, cu toate că o asemenea formaţie n-ar avea loc pe harta unui fotbal profesionist din occident, nenea Dragomir şi cu tovarăşul Sandu au permis iar şmecherii “made în Romania” (complice fiind şi cei de la Internaţional Curtea de Argeş) pentru a-şi proteja amicii! Că doar ştiu ei de ce…
Ca microbist incurabil, nu pot să nu acuz asemenea practici “de piaţă”, asemenea practici imorale pentru un sport unde fair-play-ul ar trebui să domine, unde competiţia ar trebui să se desfăşoare în dreptunghiul verde şi nu în spatele cortinei cum de multe ori se întâmplă la noi.
Am scris ENORM de mult despre toate măgăriile, mizeriile şi prostiile ce domină acest sport, am scris şi soluţii de ieşire din criza acută de performanţă, am făcut comparaţii cu alte ţări apropiate de a noastră (nu am fost ipocrit arătând cu degetul spre occident) şi am ajuns doar la concluzii sumbre.
La căderea asta în mediocritate şi grobianism a fotbalului, ia parte şi mass-media, ce ne prezintă exact ceea ce vrem noi să auzim, prin vocea sau tiparul lor, totul e OK, adică… “apa trece, pietrele rămân”, personajele dubioase (ca să fiu cât mai light) au întâietate! Am mai discutat, am scris “n” articole despre ele şi despre ceea ce ar trebui să fie mass-media sportivă autohtonă. Nu mă mai repet, căutaţi în arhiva acestui blog la rubrica “Fotbal 24/7″ şi găsiţi destulă maculatură cât să vă convingeţi de părerile şi ideile ce le emit!
Pe vremuri se mai făcea presă sportivă, mai aveai ce citi, acum însă… totul este înconjurat de mediocritate, de amatorism şi chiar de prost-gust! Şi ce ar fi de făcut? În atare condiţii, nimic! Trust me, nimic nu o să se schimbe, atâta timp cât sunt… INTERESE la mijloc! Şi sunt muulte de tot! Trebuie doar să căutăm unde trebuie…

Cu toate că deschid televizorul destul de târziu, iar ştirile de seară nu le mai urmăresc de multă vreme, nu se putea să nu-mi ajungă la urechiuşe sinuciderea Mădălinei Manole. Din câte am înţeles, artista a băut ceva pesticid ce i-a fost letal. Ce mi-este puterea mea raţională să înţeleg e, de ce a făcut-o? Avea un copil de 1 an pe care şi l-a dorit foarte mult, avea o căscinie (din câte zice presa) fericită, pe la TV arăta un aer optimist… şi atunci? De ce şi-a pus capăt zilelor chiar de ziua ei într-un mod extrem de pervers, după ce cu o zi înainte îşi făcea planuri pentru petrecerea de ziue ei? Cum ziceam, e peste puterea umană să înţelegem unele lucruri şi acesta este unul dintre ele! Cu toate că nu eram unul dintre cei ce ascultau piesele Mădălinei, deşi prin 93-94 mai ascultam muzica ei, nu pot să trec cu vederea peste acest eveniment tragic şi extrem de ciudat!
Şi nu putea lipsi de pe sticlă dezbaterea acestui subiect, chiar ieri am auzit întâmplător pe un post TV discuţii interminebile pe baza acestei morţi. Ce mă enervează e faptul că la emisiunile unde invitaţii principali erau paraşute cu un singur neuron pierdut prin decolteu, piţipoance ce, în cel mai bun caz şi în alte condiţii, ar fi fost staruri de lux pe “Centură” sau porno-personaje cu IQ sub-unitar şi-au întors cu 180 de grade faţa şi au prezentat pe larg acest eveniment , arătând că ipocrizia nu are limite… dar ce mai contează atâta timp cât ratingul e principalul scop a acestor emisiuni (cu scop de spălare pe creier), chiar dacă acesta naste monştrii!

Recunosc că am lăsat-o mai moale cu bloggingul, nici măcar despre ultimele faze ale Cupei Mondiale n-am mai scris. Pur şi simplu am o lipsă de idei nemaiîntâlnită şi decât să scriu doar ca să mă aflu în treabă, mai bine o las baltă o perioadă.
Chiar am vrut să pun blogul pe “butuci” şi să iau o pauză, dar l-am lăsat aşa, în stand-by că poate din când în când mă mai trăzneşte câte o idee de scris, poate că mai “prind” un subiect bun de analizat, poate…

Când Răzvan Lucescu a fost instalat în funcţia de selecţioner al Naţionalei de fotbal a României, eram unul dintre aceea care au salutat acea schimbare a lui Piţurcă şi-i criticam pe cei care aruncau răutăcisme asupra lui cum că a ajuns acolo datorită lui tati, că Naţionala nu e FC Braşov sau că nu e cel mai potrivit să prea frâiele echipei în acea perioadă etc etc, dar o dată cu trecerea timpului am trecut de tabăra cealaltă, mai ales după ultima acţiune a tricolorilor, 2-3 în Ucraina când a selecţionat tot aiurea! Adică vii tot cu aceiaşi jucători pe care-i chema şi Piţurcă? Când va începe cu ADEVĂRAT reconstrucţia? Cine e în spatele convocării acestor jucători? Şi o întrebare ce mă macină serios: De ce a jucat Răzvan cu Lobonţ în poartă din moment ce acesta a fost rezervă eternă la Roma! Alte întrebări nu mai am, las şi la alţii!

Ce vreme aiurea, în ton cu vremurile actuale, plouă de vreo 2 zile iar temperatura trece uşor peste zece grade, nici nu-ţi vine să ieşi p-afară! Parcă e început de septembrie, nu de iunie!

Condamnarea la moarte nu a dispărut în `90 cum se credea, ea există! Execuţia are loc prin spitale! Exemplu… o banală răceală sau o entorsă ori o altă afecţiune minoră netratată la timp (asta însemnând să nu bagi banu` în jebul medicului respectiv) duce în unele cazuri la condamnarea la moarte! Dovadă ultimele cazuri în care doi copii au trecut în lumea de dincolo datorită nepăsării unor călăi ce îşi spun eronat “doctori”. Sistemul sanitar e într-un căcat portocaliu din care nici dracu nu ne mai scoate!

Apropos de excremente, citeam o ştire cum că profesorii arădeni au dat înapoi ca racul privind greva generală şi şi-au reluat cursurile!!! Păi, aşa vreţi să rezolvaţi ceva? Pe dracu, unii dintre voi vă meritaţi soarta! Câţiva dintre voi, ori aţi făcut-o fiind presaţi de partidul de guvernământ ori de frica că vă pierdeţi locurile de muncă… Sau…? Unde e solidaritatea? Atunci, măcar să nu vă mai aud vocile-n mulţime că sunteţi nemulţumiţi!

Tot în Arad rămân! Ştrandul ăsta nu mai e de mult al arădenilor! Adică, ai unul dintre cele mai mari ştranduri din Europa de Sud-Est şi nu ştii să profiţi de asta! Care e interesul, ce se urmăreşte de fapt? Oare tot politicul şi-a băgat coada şi aici?  Păi,  nu se întâmplă nimic în incinta lui, atâta că ai unde să faci baie! Niciun eveniment, niciun concert! Nimic. Aş mai ieşi şi eu la un party adevărat! Nu d-astea gen Smiley, Dan Bălan sau DJ Project! De ce în alte oraşe se poate?

Hai că termin aici, e o zi de marţi posomorâtă şi oricum nu rezolv nimic cu postul ăsta, doar îmi mai descarc unele frustrări scriind aceste rânduri!

Dacă Pavel Turcu ar fi cântat în deschiderea acestui eveniment era o nebunie totală, parcă şi văd specatorii în delir iar fetele/femeile leşinând la vederea incontestabilei vedete! Dar, cum nu l-au chemat nimeni pe maestru, o să ne mulţumim cu cei (probabil) 2 prezentatori ( un bărbat şi o femeie) ce ne îndeamnă râzând să luăm parte la unul dintre cele mai fără rost festivaluri muzicale ale planetei…
Chiar dacă nu sunt evenimente fotbalistice diseară pentru că s-au terminat campionatele peste tot (oops… ba da, e Ucraina – România de la 8.30), n-am de gând să urmăresc circul din Norvegia. Din mai multe motive pe care le-am tot repetat de-a lungul anilor pe diversele bloguri pe unde mi-am desfăşurat activitatea. Dar, cum tot mi-am găsit o pauză după ce am tăiat gazonul în curte, m-am gândit să ascult sample-uri din piesele participante la cea de-a (nici-nu-ştiu câta) ediţie a festivalului. Să vedem, aşadar performerii din anul acesta, în ordinea numeleror de pe chiloţi:

1. Azerbaidjan - Bunăciune de fata, participanta azerilor… Începutul dă a Leona Lewis, după care are unele porţiuni parcă inspirate din Aalyah (R.I.P.) ce nu pot să zic că sună rău! S-ar putea să facă o figură frumoasă!

2. Spania – Ăştia n-au avut niciodată succes la kitchiovision şi nici anu` ăsta n-or să facă mare brânză, deci, clasarea lor va fi undeva în ultimele 5 locuri! Ştii ce ar fi interesant: ca ăsta micu să câştige competiţia cum a făcut ăla de anul trecut de care n-a mai auzit nimeni după aceea!

3. Norvegia – Unul dintre mulţi Ronan Keatingi prezenţi de-a lungul timpului la acest jalnic concurs! O piesă numai bună pentru a nu mai organiza şi la anul un nou festival!

4. Moldova – După participarea celor de la Zdob şi Zdub, Moldova n-a avut numai piese proaste, “Loca” lu` Arsenium a atins apogeul de prostie acu` câţiva ani! Nici producţia de anul acesta nu face rabat, ea se încadrează foarte bine în categoria “hiturilor” de la Radio Zu sau Kiss FM!

5. Cipru – Piesă bună pentru coloana sonoră a unui film cu teenageri când tipa îl părăseşte pe tip după care acesta se plimbă trist pe plajă şi se gândeşte la ce momente frumoase au petrecut împreună! Penibil! Adică cu aşa producţii vă prezentaţi la acest concurs? Fie el şi Kitchovision!

6. Bosnia & Herzegovina – Începe ca Oasis – Wonderwall după care mi se pare că dă în The Cranberries – Zombie. Accent englezesc prost şi o piesă ce nu iasă cu nimic în evidenţă!

7. Belgia – Începutul mi-a adus aminte de Jason Mraz – I`m yours şi înainte să [cenzurat] am oprit cântecul!

8. Serbia – Gayul ăsta ce se crede Goran Bregovici măcar cântă în limba lui! Restul e can can!

9. Belarus – Ce dracu` aveţi cu toţii, parcă v-aţi vorbit între voi de aţi venit cu lălăieli din astea de 2 lei! Grrrrr!

10. Irlanda – Asta cre` că e clona tipei (?) ăleia ce participa an de an pentru Malta. Piesa e tot o plângăceală ieftină!

11. Grecia – Nimic nou de la greci (adică de calitate inferioară), în ton cu ultimele lor apariţii la Kitchovision! Nu m-au convins nici ăştia cu piesa lor!

12. UK - Bla bla bla! Şi se mai miră britanicii că tot printre ultimii îs… Next!

13. Georgia - Piesa Sofiei mi-a adus aminte de cea a Islandei de anul trecut… are voce gagica şi cred că va fi în primele 5 ale acestui festival deşi e una destul de lentă!

14. Turcia Ce kitch oribil!

15. Albania O melodie ritmată dar plină de versuri comune ce nu iasă cu nimic în evidenţă!

16. Islanda Am crezut că grasa aia va cânta în franceză dar m-am înşelat, doar refrenul era în limba lui Moliere, restul în… engleză. Diferenţă extremă faţă de piesa de anul trecut a Islandei, parodia de anul acesta cred că şi-a propus doar să nu se claseze pe ultimul loc!

17. Ucraina – Alyosha tati, mai bine stăteai acasă! Eşti frumoasă dar locul tău nu e aici, chiar dacă încerci să o imiţi pe Christina Aguilera! Deja juma` de sală a plecat acasă…

18. Franţa – O piesă drăguţă de vară ce nu prea îşi are loc în acest concurs! Cu toate aceasta cred că se va clasa în primele 10 locuri!

19. România – O melodie destul de slabă, în ton cu concursul! Clişee şi iar clişee, bla bla bla! La anul iar o să evoluăm iar în semifinale…

20. Rusia – Doamne ce tâmpenie! Sună a piesă religioasă, într-un concert cu rol de prozelitism!

21. Armenia – Nimic ieşit din comun! “Apricot stone” îmi aminteşte de “Mi chicco latino” a lui Geri Haliwell…

22. Germania – Melodia Germaniei am văzut-o acum câteva săptămâni în topul lor dar nu mi-a plăcut. Prea aduce  a Lily Allen!

23. Portugalia – Nu îmi place limba portugheză, astfel că orice comentariu după această afirmaţie referitoare la melodia lor nu-şi mai are rostul!

24. Israel – Piesă-şablon tip lălăială!

25. Danemarca – Deşi nu pot zice că îmi place, pot să pronostichez că e una dintre şlagărele favorite ale Eurovisionului şi s-ar putea ca la anul Copenhaga să organizeze festivalul!

Topul meu personal

1. Azerbaidjan
2. Georgia
3. Franţa (doar ca să fie 3 la număr)

… am avut parte în ultima perioadă… Primul a fost Cirque du Freak: The Vampire’s Assistant, o producţie din 2009 ce s-a vrut un fel de comedie-horror cu vampiri şi to` felul de creaturi ciudate, un amalgam de situaţii din care n-am înţeles absolut nimic… Prima data am crezut că mi se trage de la cenuşa vulcanului cu nume lung din Islanda dar după ce am citit părerile utilizatorilor de pe un site de specialitate am ajuns la concluzia pe care am tras-o în titlu… Măcar de aş fi citit comentariile înainte de a scoate filmul, să nu fi pierdut o oră jumate aiurea… Şi trailerul era destul de interesant… dar de multe ori aparenţele înşeală, nu-i aşa?

O altă comedie de evitat e şi The Six Wives of Henry Lefay ce mi-am propus să o văd doar pentru că în distribuţie era superba Elisha Cuthbert, însă s-a dovedit a fi o dezamăgire totală, o producţie de te apuca plânsul, în ton cu comediile din 2009, mai toate cretine…
Ideea filmului era ca personajul Henry Lefay moare într-un accident în Mexic, iar fostele neveste se adună la priveghi unde apar tot felul de situaţii tensionate şi discuţii aprinse între ele, ce se încearcă a fi aplanate de fiica lui, Barbie, interpretată de Elisha…
La final se dovedeşte că Henry nu murise, se crease o încurcătură, el apare chiar la înmormântare… cam asta-i toată recenzia filmului, unul pe care-l recomand doar pe 1 aprilie, aşa să fac o glumă. Proastă, bineînţeles!

Nu vreau să scriu astăzi despre finala stelei de acum 24 de ani pentru că oricum pe toate canalele TV s-au readus elogii pentru acele vremuri, cred că şi pe Disney Channel s-a vorbit azi despre echipa militară.
De fapt,  n-aveam de gând să scriu nimic în astă zi pentru că sunt foarte obosit după o săptămână destul de grea, dar am avut un moment de plictiseală şi m-am gândit să postez câteva rânduri despre situaţia nebună de la Guvern şi mai ales depre faptul că “NU” e la loc de cinste aşezat în luxoasa cameră unde-şi desfăşoară aleşii noştrii activiitatea… După discursul istoric şi “emoţionant” de ieri a prea-măritului nostru preşedinte asupra cobailor care ascultau la radio-TV ca magnetizaţi, s-a concluzionat că ne aflăm iar în faţa unei situaţii extreme, legată ca de obicei de cifre, de situaţii fără precedent…
Ieri-alaltăieri nu auzeam decât subiecte ce aveau în conţinut tăierea salariilor, mărirea taxelor, auzeam de fututa asta de criză de care nu ai cum să scapi, de situaţia cruntă din sistemul sanitar, despre halul fără de hal în care a ajuns învăţământul… dar de soluţii… ioc!
Jocul acesta de-a reforma în orice, de-a economia, de-a justiţia seamănă tot mai mult cu o comedie neagră regizată prost… Nu ştiu cum dracu mai rezistă publicul să urmărească acest spectacol penibil şi să înghită tot i se vâră pe gât. Până când? Lumea vrea şi Altceva!
Incompetenţa şi prostia celor ce ne reprezintă în Guvern atinge pe zi ce trece cote alarmante. Ridicatul din umeri este sport naţional când se discută despre problemele naţiunii în timp ce planeta celor care mai şi muncesc se scufundă încet sub ochii celor ce i-am ales să ne decidă destinele.
Şi totuşi nu e un joc cu zaruri şi nici nu se aruncă moneda când se iau decizii ce afectează bunul mers al ţării…
Zău că sunteţi hilari în costumele alea cu care apăreţi în faţa publicului şi ne rânjiţi mişeleşte anunţând decizii fatidice. Pe bune că ne-am săturat de mizeria în care aţi adus acest teritoriu parcă blestemat, voi l-aţi adus aici cu prostia ce vă-nconjoară. Iar pentru tot răul ce l-aţi adus ţării nu vă meritaţi nici termenul de “oameni”, parveniţii naibii… dar oare nu se va întoarce niciodată roata? Tare aş vrea să apuc ziua aceea!
În final o dedicaţie muzicală pentru voi! Hai că o cunoaşteţi!

Săptămâna aceasta s-a cernut sita pentru ultima oara înaintea marii confruntări din cele două competiţii inter-cluburi ale Europei.
În Champions League, Bayern a făcut instrucţie cu cei de la Lyon care păreau că aveau legate de picioare bile de metal, mişcându-se în reluare când se aflau în preajma careului german. Bavarezii se reîntorc în finala celei mai importante competiţii după 9 ani când au izbăvit în faţa celor de la Valencia după penalty-uri, scor 5-4. Dacă ar fi reuşit să treacă de Bayern, Lyonul ar fi realizat o premieră, formaţia franceză nu s-a calificat până acum în ultimul act, dar şi-au arătat limitele în cele două manşe disputate în faţa nemţilor, 0-3 pe ” Stade de Gerland” şi 0-1 la Munchen şi asta înseamnă multe…
În cea de-a doua partidă a semi-finalelor, Mourihno ne-a demonstrat de ce este unul dintre cei mai buni atrenori din lume, reuşind să elimine deţinătoarea trofeului FC Barcelona cu un total de 3-2 (3-1 la Milano şi 0-1 pe “Nou Camp”)… În tur Barcelona nu a mişcat aproape deloc părând speriaţi în faţa albaştrilor milanezi în timp ce în retur, deşi Interul a jucat încă din minutul 28 în inferioritate numerică a reuşit să tragă cartea câştigătoare, folosind o tactică ce i-a dus din nou în finală după 28 de ani când au cedat în faţa băieţilor de la Ajax conduşi de compatriotul nostru Ştefan Kovács cu 0-2.
O nouă finală pentru Mourihno, un antrenor controvensat şi etichetat ca “arogant” dar care îşi face meseria al naibii de bine! Portughezul a câştigat o dată Champions League cu Porto în sezonul 2003-2004, după ce cu un an înainte s-a impus şi în Cupa UEFA cu aceeaşi echipă şi speră să repete aceeaşi performanţă cu Inter, o formaţie avidă în ultima vreme de performanţe internaţionale…
Barcelona nu a reuşit să-şi treacă în cont o nouă calificare în ultimul act şi să-şi îmbogăţească vitrina cu trofee, rămânând la cifra “3″ până în sezonul viitor… Guardiola va trebui să mai lucreze puţin la capitolul tactică deoarece miercuri seara a fost în pană de idei în faţa unei echipe ce se ştia că va veni să joace la rezultat…
Aşadar, pe 22 mai la Madrid se va disputa cea mai importantă partidă a acestui sezon, Inter – Bayern!

În Europa League, competiţie aflată la debut, s-au jucat ieri seară partidele din penultima fază, astfel: Fulham – Hamburg şi Liverpool – Atletico…
Concluzia primei ediţii de Europa League se va disputa la Hamburg, astfel că unele guri rele spuneau că finala e “aranjată” pentru ca formaţia germană să o joace… Dar nu a fost aşa şi după un 0-0 în tur a urmat meciul din Anglia unde nemţii au părut că se simt bine şi conduceau cu 1-0 la pauză dar cei de la Fulham au întors rezultatul în al doilea mitan şi s-au calificat în ultimul act. Micuţa formaţie din Londra fondată în 1879 reuşeşte în premieră să ajungă într-o finală a unei competiţii europene în dauna unei echipe ce a mai jucat de două ori în Cupa UEFA (descendenta Europa League) în 1968 şi 1977, o dată s-a şi impus, 2-0 cu Anderlecht în `77…
Liverpool avea de recuperat un gol după acel 0-1 din Madrid şi după o primă repriză foarte bună făcută de băieţii lui Benitez, scorul de pe tabelă arăta 1-0 pentru gazde. Din păcate pentru englezi, repriza a doua nu a adus nimic nou pe tabelă şi meciul şi-a luat partea de prelungiri. La 5 minute de la reluarea jocului englezii înscriu din nou şi se părea că vom avea o finală pur britanică dar Forlan marchează pentru 2-1 şi “Anfield road” amuţeşte… Scorul se menţine pe tabelă şi Atletico ia drumul Hamburgului în timp ce Liverpool mai bifează încă un sezon ratat…
Madrilenii au mai jucat două finale de Cupa UEFA, una câştigată (1962) şi două pierdute (1963 şi 1986) în timp ce adversarii lor de aseara au bifat doar o singură prezenţă (partidă pierdută) în această fază a competiţiei, în 1966.
Totuşi, mi se pare cel puţin deplasat titlul de astăzi din Gazeta Sporturilor, “Finală second hand” şi tare mă întreb ce ar fi scris marii gazetari dacă prin absurd s-ar fi calificat în finală steauadinamo sau rapid? Nici nu vreau să-mi imaginez…
Pentru conformitate: pe 12 mai la Hamburg se vor duela Fulham Londra şi Atletico Madrid în prima finală de Europa League… !

Sunt microbist până în măduva oaselor. Studiez fenomenul încă dinainte de a pune piciorul în şcoală… Urmăream pe TVR meciurile naţionalei sau ale echipelor autohtone în cupele europene şi o dată cu trecerea timpului drogul acestui sport m-a cuprins întru totul, ajungând chiar să îl practic, bine, la nivel de amatori (liga IV-VI), timp de 8 ani.
Tot ce era fotbal era de interes pentru mine, de la Liga Campionilor până la Divizia C sau chiar mai jos… Urmăream cam tot ce prindeam pe la TV în materie de transmisii fotbalistice, fie din campionatul nostru, fie de p-afară, în special cel din Germania sau partide inter-ţări. Dar mai obişnuiam să iau loc în tribunele stadioanelor arădene pentru a urmări echipele din judeţ de la nivel de primă ligă până la cel de liga a IV-a, de la UTA la ACU, Telecom sau Gloria pâna la Victoria Ineu sau Tricotaje.
În ultima perioada însă fotbalul de la noi a ajuns la un nivel atât de jos încât ţi-e pur şi simplu jenă să te uiţi la un meci din prima ligă deoarece calitatea spectacolului lasă mult de dorit. Şi, să zicem că am trece şi peste acest incovenient, însă dăm de mass-media care ne îndoapă cu totul altceva în afară de sport la emisiunile de specialitate ori stiri. Can can-ul a devenit no. 1 când îl asociem cu “sportul rege”…
Şi chiar mi-am pus problema: “Măi, dar nu mai ai ce scrie bun despre fotbalul autohton, absolut nimic… la nivel de Naţională suntem varză iar echipele de club sunt sparring-partener pentru formaţii ce în urmă cu câţiva ani aproape că nici nu existau pe harta fotbalistică…” De aceea chiar mi-am propus să nu mai scriu nimic despre fotbalul românesc, oricum în ultimii ani am încercat să fiu realist, însă mai toate articolele pe care le scriam erau pe un ton negativist, blamând situaţia actuală a acestui sport, însă mi-am dat seama că nu mai are rost să continui pe acest ton din moment ce aceeaşi mass-medie PROMOVEAZĂ acest stil de mahala… Aşa că mai bine stau în banca mea şi nu-mi consum nervii, timpul şi tastatura şi o să încerc sa postez altceva în locul acestor articole… O să scriu din când în când despre socceru-ul de afară dar o să continui totuşi serialul despre analiza fotbalului românesc din ultimii 20 de ani, mai am câteva episoade din el…
Pentru celelalte ştiri vă las pe mâna fetelor cu ochi frumoşi de la TV ce vă prezintă fotbalul românesc exact aşa cum NU e el!

P.S. Paşte fericit tuturor şi feriţi-vă de miei lătrători!

Scriu din ce în ce mai rar pentru că timpul alocat bloggingului e foarte limitat şi aşa va fi de acum încolo, astfel că că n-o să găsiţi în următoarea perioadă cine ştie ce chestii senzaţionale pe # S.T.Î.L.P.U…. dar o să mai postez câte un mic articolaş să nu se pună praful peste el…
Una dintre bucuriile mele din ultima perioadă este faptul că Schalke 04 Gelsenkirchen, echipa pe care o simpatizez cel mai mult a urcat pe locul 1 în Germania după victoria cu 2-0 de la Leverkusen, într-un derby pentru titlu. Săptămâna viitoare trupa lui Magath va da piept cu Bayern Munchen, ocupanta locului 2 în cel mai important examen din acest campionat. Dacă va reuşi să învingă se va distanţa la 5 puncte de adversar şi poate lua o opţiune serioasă la cel de-al 8-lea titlu… Şi ar fi cazul să-şi îmbogăţească vitrina cu mult râvnitul trofeu, după o pauză de 52 de ani!
Clasamentul din Bundesliga în partea lui superioară arată astfel:

Bă oameni buni, credeam că cele mai nasoale reclame îs cele de la detergenţi… Asta până acu` câteva zile când am văzut la tele noua reclamă de la Banca Transilvania, cea cu creditu`… cu tipul ăla ce se crede Zânul cel Bun… Ăştia de la Transilvania nu se uită ce reclame proaste mai scot pe bandă, cred că niciuna nu a ieşit din tipar până acuma! În fine, poate că prin asta vor să iasă în evidnenţă… Anyway, eu o consider cea mai proastă reclamă din ultimii ani! Voi ce părere aveţi?