# S.T.Î.L.P.U.

te privesc cu ochii sufletului
şi vreau să-ţi mulţumesc că exişti
si să-ţi transmit că te iubesc,
deoarece mi-ai schimbat universul monoton
în care trăiam,
dăruindu-mi soarele
în clipa când ai apărut în viaţa mea!
tu mi-ai readus zâmbetul
pierdut într-o negură a timpului
şi puterea de a crede în dragoste.
tu mi-ai sădit în inimă seminţe de pasiune
şi mi-ai transformat visele în realitate!
m-ai eliberat de povara unui val platonic
ce m-a cuprins,
ca-ntr-o zi de toamnă plumburie
şi mi-ai redat încrederea în mine!

Am chemat vântul din văzduh
şi i-am spus…
“Transmite-i iubirii mele aflate-n depărtare
aceşti 100 de trandafiri…
ce simbolizează saruturile mele către ea
dintr-un minut!
Dar te rog foarte mult…
sa-i primeasca la apus de soare…”

luni…
o zi inventată
într-o pauză, de plictiseală…
la sfârşitul unei partide de table
dintre Dumnezeu şi Sf. Petru…

Oh, tu Venus, cea dintâi Zeiţă,
mi-ai răscolit simţurile,
mi-ai răpit sentimentele…
De aceea…
mi-am tatuat cu dragoste
numele tău la mine pe inimă,
pentru a veghea întotdeauna
asupra sufletului meu
şi pentru a-mi transforma
visele în realitate
pentru că tu eşti unică,
cea dintâi Zeiţă,
singura…
Doar a mea!

Eu, tu, două lumi…
Două suflete…
Două inimi ce bat
una pentru alta!
Sentimente si trăiri
Desprinse dintr-un manual al vieţii,
dintr-o bucată de rai.
Armonia culorilor pasiunii
aranjată ca-ntr-un curcubeu
de pe cerul dragostei,
dintr-o zi călduroasă de mai.
Doar pentru noi!
Tu şi eu!

Mi-am pus gândurile pe portativ
să îţi cânt o serenadă
sub un balcon de stele,
la o margine de noapte!
Şi aş vrea să urc la tine
pe un fir de pasiune
dintr-un început de vară,
pentru a-ţi dărui
îmbrăţişarea trandafirilor roşii
şi toată dragostea mea!

m-am exilat într-o lume de basm
rătăcind pe cărările necunoscutului,
adulmecând razele soarelui
si-mbătându-mă cu parfum de liliac.
sunt aici să-mi caut fericirea…
deghizată într-o minunată zână.
am văzut-o… mi-a zâmbit… m-a hipnotizat…
acum sunt în lumea ei!
dar cu fiecare pas ce-l fac
o simt tot mai aproape,
chiar şi inima-mi tresare
încercând să evadeze.
înseamnă…
că sunt pe drumul cel bun!

Îţi mulţumesc dragă lună
că-mi aduci zâmbetul pe buze,
când orologiul bate-nceput de 23,
trimiţându-mi în suflet şi în gând
imaginea ei perfectă!
Am crezut ca ai uitat de viata mea…
Aveai însă un alibi, ştiu că eşti ocupată…
Însă ţi-ai amintit de mine!
Şi-acum aş mai vrea inima ei!
Sper să mi-o dăruiască…

Da, ştiu…!
Cu albastrul ochilor tăi
s-a colorat marea,
s-a pictat cerul…
Şi cu lumina din ei
s-a modelat soarele!
Iar zâmbetul…
Desprins parcă
dintr-o filă a inocenţei,
în care se pot citi rânduri de diamante
ce reflectă imaginea purităţii!
Şi chipul tău divin…
aduce primăvară în iernile geroase…
şi poate-ndepărta chiar norii cenuşii…
Dar mai ştiu
chiar dacă nu mi-a spus nimeni,
c-ai fost înzestrată cu un suflet mare!

în mijlocul unei nopţi triste
rup petalele deznădejdi,
cineva a fost lângă mine
şi mi-a ascultat povestea
dar nu m-am liniştit.
pentru că nu m-a înţeles…
de fapt, nu mă înţelege nimeni!
oare mi-am greşit rolul
de s-au întors toate împotriva mea?
dar jur, acesta era scenariul…
ce să mai cred?
unde să caut adevărul?
în mituri şi basme cu zâne?
sau pur şi simplu
să-mi desenez realitatea pe asfalt…
şi totuşi, asta e lumea mea…

13.06.2007