Cauţi perfecţiunea-n chipuri fade din ceară…
Sau chiar în obsedanta Fata Morgana a zilelor de mâine!
Ai vrea ca din ţărână să dobândeşti perfectul
Şi uneori îl cauţi în vechiul curcubeu,
în feţele cioplite de ani şi ani de trudă…
şi-n zâmbetul copiilor aflaţi pe carusel!
Da! Cauţi perfecţiunea închipuindu-ţi că ţie îţi revine…
Şi speri ca prin aceasta s-atingi încet-încet Nirvana
Însă… păcat că nu te-ai întrebat vreodată…
- Oare eu ce ofer la schimb?

Sunt lângă tine,
(După cum ţi-am promis în acele timpuri…)
Oricând să-ţi dau un sfat,
întotdeauna să-ţi împărtăşesc vise, necazuri, bucurii,
sau să-ţi ascult ideile…
Sunt EU, cel de ieri…
cel ales… singurul…
Cum de altfel stă scris pe-o pagină
desprinsă dintr-o senină poveste
a unei primăveri perfecte!

Şi mai presus de toate,
sunt aici să-ţi spun de fiecare dată
“Noapte bună!”
În timp ce îţi sărut chipul armonios!

Luna…
o miniatură a culorii,
un cerc al filosofiei,
un abis al timpului…
martor al destinelor,
al tăcerii…
Cuvânt din versuri de demult
al cărţilor de nume mari.
Al infinitului ocean de stele…
sau paginilor de istorie…
- Uite luna…
- Ce frumos!
Spuse el, îmbrăţişând-o…

Privesc cu ochii minţii printre crăpăturile anilor
Încercând să-mi regăsesc identitatea urmărind un drum cunoscut.
“Da, am mai fost pe aici” îmi zic…
Amintindu-mi de lucrurile acelea…
De razele soarelui străbătând frunzele copacilor,
De sursurul apelor în liniştea romantică,
Chiar şi de arşiţa degajată de încinsul asfalt…
Ori de râsetele copiilor într-o armonie perfectă.
Mi le amintesc…
Cu toate că gândurile-mi urmau o altă direcţie
Totul a trecut…
E o Fata Morgana din zilele plumburii…
O transpunere a eului…
Poate fi o descătuşare?
sau doar nişte incursiuni banale…?
Câteva fărâme de-atunci…
Mostre ale vieţii.
Dar mă-ntorc şi te văd pe Tine…
Luminându-mi sufletul…
Sunt fericit!

Vreau s-aduc povestea noastră la rang de artă…

Să-ţi sculptez trupul cu priviri de pasiune,
să-ţi cânt la ureche balade de-amor
să te alint spunându-ţi cuvinte de dor
şi dragostei noastre să-i dăm un nume!

te privesc cu ochii sufletului
şi vreau să-ţi mulţumesc că exişti
si să-ţi transmit că te iubesc,
deoarece mi-ai schimbat universul monoton
în care trăiam,
dăruindu-mi soarele
în clipa când ai apărut în viaţa mea!
tu mi-ai readus zâmbetul
pierdut într-o negură a timpului
şi puterea de a crede în dragoste.
tu mi-ai sădit în inimă seminţe de pasiune
şi mi-ai transformat visele în realitate!
m-ai eliberat de povara unui val platonic
ce m-a cuprins,
ca-ntr-o zi de toamnă plumburie
şi mi-ai redat încrederea în mine!

Am chemat vântul din văzduh
şi i-am spus…
“Transmite-i iubirii mele aflate-n depărtare
aceşti 100 de trandafiri…
ce simbolizează saruturile mele către ea
dintr-un minut!
Dar te rog foarte mult…
sa-i primeasca la apus de soare…”

luni…
o zi inventată
într-o pauză, de plictiseală…
la sfârşitul unei partide de table
dintre Dumnezeu şi Sf. Petru…

Oh, tu Venus, cea dintâi Zeiţă,
mi-ai răscolit simţurile,
mi-ai răpit sentimentele…
De aceea…
mi-am tatuat cu dragoste
numele tău la mine pe inimă,
pentru a veghea întotdeauna
asupra sufletului meu
şi pentru a-mi transforma
visele în realitate
pentru că tu eşti unică,
cea dintâi Zeiţă,
singura…
Doar a mea!

Eu, tu, două lumi…
Două suflete…
Două inimi ce bat
una pentru alta!
Sentimente si trăiri
Desprinse dintr-un manual al vieţii,
dintr-o bucată de rai.
Armonia culorilor pasiunii
aranjată ca-ntr-un curcubeu
de pe cerul dragostei,
dintr-o zi călduroasă de mai.
Doar pentru noi!
Tu şi eu!