Mi-am pus gândurile pe portativ
să îţi cânt o serenadă
sub un balcon de stele,
la o margine de noapte!
Şi aş vrea să urc la tine
pe un fir de pasiune
dintr-un început de vară,
pentru a-ţi dărui
îmbrăţişarea trandafirilor roşii
şi toată dragostea mea!

m-am exilat într-o lume de basm
rătăcind pe cărările necunoscutului,
adulmecând razele soarelui
si-mbătându-mă cu parfum de liliac.
sunt aici să-mi caut fericirea…
deghizată într-o minunată zână.
am văzut-o… mi-a zâmbit… m-a hipnotizat…
acum sunt în lumea ei!
dar cu fiecare pas ce-l fac
o simt tot mai aproape,
chiar şi inima-mi tresare
încercând să evadeze.
înseamnă…
că sunt pe drumul cel bun!

Îţi mulţumesc dragă lună
că-mi aduci zâmbetul pe buze,
când orologiul bate-nceput de 23,
trimiţându-mi în suflet şi în gând
imaginea ei perfectă!
Am crezut ca ai uitat de viata mea…
Aveai însă un alibi, ştiu că eşti ocupată…
Însă ţi-ai amintit de mine!
Şi-acum aş mai vrea inima ei!
Sper să mi-o dăruiască…

Da, ştiu…!
Cu albastrul ochilor tăi
s-a colorat marea,
s-a pictat cerul…
Şi cu lumina din ei
s-a modelat soarele!
Iar zâmbetul…
Desprins parcă
dintr-o filă a inocenţei,
în care se pot citi rânduri de diamante
ce reflectă imaginea purităţii!
Şi chipul tău divin…
aduce primăvară în iernile geroase…
şi poate-ndepărta chiar norii cenuşii…
Dar mai ştiu
chiar dacă nu mi-a spus nimeni,
c-ai fost înzestrată cu un suflet mare!

în mijlocul unei nopţi triste
rup petalele deznădejdi,
cineva a fost lângă mine
şi mi-a ascultat povestea
dar nu m-am liniştit.
pentru că nu m-a înţeles…
de fapt, nu mă înţelege nimeni!
oare mi-am greşit rolul
de s-au întors toate împotriva mea?
dar jur, acesta era scenariul…
ce să mai cred?
unde să caut adevărul?
în mituri şi basme cu zâne?
sau pur şi simplu
să-mi desenez realitatea pe asfalt…
şi totuşi, asta e lumea mea…

13.06.2007

nu pot dormi dar nici sta treaz,
o stare de nostalgie îmi invadează liniştea
învăluind-o într-un aer de mister…
noaptea mi-este acum singurul martor
că odată
sentimentele mele erau reale…

iul. 07

mi-am pus prea multe întrebări
despre realitate,
despre mersul lucrurilor,
despre flori sau vise realizabile,
despre multicolorul curcubeu
dar nu şi despre iubirea ei
deoarece mi-a tras cu ochiul deşteptătorul
arătându-mi ora fixă…

aş vrea să mă plimb prin mintea ta
să-ţi descopăr taina gândurilor,
aş vrea ca inima să-ţi fur
să o sădesc la mine-n piept.
aş vrea să mă topesc în ochii tăi
să fiu şi lacrimi şi lumină.
dar mai ales…
as vrea s-alunec pe-un sărut
spre buzele-ţi de miere…

eul meu este o neputinţă născută atunci…
în clipa când mi-ai răscolit inima.
mă simt aşa pentru că m-am îndrăgostit…
şi aş vrea doar să-ţi văd umbra,
să-ţi urmăresc paşii,
să-ţi vorbesc
şi chiar să te strâng în braţe…
dar mi-e atât de greu…
pentru că tu aparţii altei lumi
pe care eu nu pot să o văd,
din păcate… niciodată!

am încercat să zbor
pe un fir de emoţie
dintr-un vis de vară târzie,
să ajung la tine…
să îţi simt respiraţia…
să îţi sărut buzele…
să îţi mângâi pielea…
şi să îţi spun cât de mult te iubesc.
de aceea te rog
zideşte-mă-n sufletul tău
ca să îţi simt bătăile inimii
ori de câte ori îmi rosteşti numele…