- Şefu`, ce spui că am reuşit cu programul ăla cu CNP-urile? mi se adresă într-o zi Amiralul
- Aşa repede, ai spus că îţi ia ceva timp?!
- Am reuşit cu ajutorul unui program de conversie al literelor, a fost mult mai uşor decât mă aşteptam, eu credeam că nu va fi compatibil. Am mai păţit-o de câteva ori la unele experimente, dar se pare că de data aceasta am avut noroc! Şi norocul face parte din viaţă, nu?
- Eh, da! Fără noroc lucrurile nu ar fi la fel!
- Stai pe scaun să nu cazi… azi noapte nu am avut somn şi m-am “jucat” puţin cu nişte CNP-uri…
- Eşti rapid Amirale, de ce dracu nu-ţi place ţie pe teren, în misiuni? Aici e adrenalină!
- Adrenalină e şi în laborator… Nu ştiţi voi!
- Nu m-ai convins!
- Uită-te peste cifrele astea! Poate că nu v-aţi dat seama până acuma dar Gina şi Mambo aveau acelaşi CNP, cu excepţia faptului că prima cifră a fost diferită…
- Să nu-mi zici… Şi frate-său şi-a bătut aiurea cuie în limbă? De unde şi până unde legăturile ei cu teroriştii?
- Asta nu pot să ştiu! Faptul că rămăşiţele descoperite lângă gara din Plovdiv nu au fost ale ei, s-au confirmat şi prin această ipoteză cum că era mână-n mână cu ei…
- Nu înţeleg, cum se poate falsifica un CNP?
- În Bulgaria se poate ORICE! Hello, eşti în Est! Cu 100 de dolari şi un pachet de cafea poţi să rezolvi absolut orice…
- Bine, bine, Gina e omul lor, dar … vai, totul se schimbă cu 180 de grade! Amirale, vezi să nu afle frate-su că de se aude ceva de genul, ăsta-i în stare să-şi pună capăt zilelor la câte a îndurat pentru ea!
- Şefu`, versiunea pe care o ştie e că descoperirea din 2007 o are ca şi cap de afiş pe soră-sa! Nici noi nu am reuşim să aflăm identitatea victimei! Poate nici nu are legătură cu acest caz!
- Totuşi, nu ştiu acuma de unde să începem… Gina, Rusia, Plovdiv, Mambo, Bulgaria, L…. Oh! Iar o luăm de la 0, de parcă nu era şi aşa destul de încurcat cazul ăsta!
- Mai am puţin de lucru la programul ăsta şi o să încerc să mai aflu ceva nou, cine ştie peste ce o să mai dăm…

Va urma!

Citeşte şi Bulgaria – [martie 2010]

M-am retras în arhivă încercând să îmi fac curaj pentru misiunea ce va urma din Bulgaria… Hmmm, parcă sunt puţin sceptic şi cam descurajat deoarece ultimele evenimente de la Organizaţie nu au fost tocmai grozave! Şi în plus avem şi ghinion… Gutierez şi-a rupt mâna şi va rata această misiune! Ştiu că Amiralul nu e tocmai încântat de ieşirea pe teren, dar am nevoie de un profesionist! Chiar zilele trecute mi-a prezentat un program creat de el prin care a reuşit să afle CNP-urile a 78% din populaţia SUA. “E varianta BETA, mai trebuie lucrat la el”, mi-a transmis el… Zic: “Fă ceva şi pentru bulgari…, o să avem nevoie”… Am garanţii că în cel mai scurt timp posibil o să am ceva concret de la el! “Şefu`, e greu cu literele chirilice ”
Deci.. cazul 1 A… unul ce ne urmăreşte încă din 1995. Stau cu dosarul în faţă şi încercam cu markerul să concluzionez anumite aspecte referitoare la personajele implicate la acel eveniment…

Deci, recapitulând evenimentele derulate dea lungul anilor, am creionat pe câteva hârti concluziile unui dosar plin de mister! Aşadar, se întâmpla pe 1 aprilie când L împreună cu echipa lui (se presupune că a mai avut „ajutoare”, nu se cunosc detalii) a făcut 13 victime , fiind găsite toate într-o groapă de gunoi de la marginea oraşului Sofia. S-a presupus că ar mai fi şi alte victime deoarece s-au găsit bucăţi de haine la locul acela. Locul unde victimele au fost măcelărite nu a fost găsit. S-a cercetat locurile unde L îşi avea ascunzătorile din Dealurile Mockrei, de la Plovdiv sau din Kiev, locuri aflate în apropierea Sofiei…
S-au consemnat 3 pierderi umane, la puţine zile după masacru dintre care 2 se pare că aveau legătură cu acest caz: Peter Balakov şi Gina Delsni, primul cetăţean bulgar iar a doua rusoaică.
Pistele erau puţine… ne puteam mulţumi doar cu presupuneri, ne-am făcut mai multe scenarii, cel mai plauzibil pare a fi că cei doi să fi fost martori la masacru…
Toate cele 13 victime erau de cetăţenie bulgară, având funcţii importante (2 medici, 1 profesor universitar, o învăţătoare, 3 judecători, 2 asistenţi universitari, 4 notari). Se pare că a acţionat repede, probabil că victimele au fost ucise în ziua în care au fost racolate deoarece data dispariţiei lor a fost 2 aprilie în cazul a 9 dintre ele şi 3 aprilie în cazul celorlalte victime.
Un caz ciudat şi foarte încâlcit. Oare ce urmărea L şi echipa lui? Dacă într-adevăr i-a răpit de ce n-a cerut răscumpărare pentru ei? Nu avea logică la prima vedere…

1996
Cazul deja număra peste 334 de pagini… dar nimic concret… trecuse aproape 1 an de la acest caz… noutăţile întârziau să apară… eram tare descurajaţi… nicio pistă nouă deşi la caz lucrau foarte mulţi profesionişti din cadrul Underground, de la gr Tolstoi la Laura Palmer sau cpt. Jon.

1997
SPPD şi Secţiune pierdeau puncte importante la Bursă din cauza acestui caz… după 2 ani şi ceva… nicio noutate, cazul a fost pus în arhivă si clasificat drept “caz neelucidat”…

1998-2001
Nicio organizaţie Underground nu a mai amintit despre acest caz… totul intrase în umbră, totul era sumbru… nimeni nu s-a mai gândit că acest caz va fi vreodată rezolvat.

2002
O înregistrare importantă este cumpărată de la Izvoreanu (tipul ce avea să ajungă în Underground câţiva ani mai târziu), înregistrare ce data din noaptea de 1 aprilie 1995 de la o benzinărie de la care a alimentat L de 25 de dolari în ziua masacrului. În maşină este surprinsă şi amanta lui, Svetlana iar numerele de la maşină erau înregistrate în Polonia şi erau numere de probă însă s-a pierdut urma acestor numere. Despre Svetlana nu s-a mai ştiut nimic, se zvonea că ar fi fugit din ţară sau ca ar fi fost asasinată de traficanţii de droguri…oricum, adevărul era undeva la mijloc…

2003
După 10 luni de cercetări a benzii de la benzinărie, bandă ce a trecut prin 14 laboratoare fiind cercetată fiecare secundă a acestei înregistrări nu s-a descoperit aproape nimic, doar faptul că în ziua crimelor L avea o freză neobişnuită… părul îi era dat peste cap şi modelat cu un gel ieftin, producţie chinezească. În toate fotografiile pe care Underground-ul le avea cu L, teroristul avea aceeaşi frizură… părul îi era aranjat întotdeauna în jos… ciudat… acest lucru ne punea puţin pe gânduri.

2004
Un an istoric prin faptul ca marele terorist L a fost capturat în mai şi executat în noiembrie.
În timpul scurs de la capturare şi până la moartea lui, Underground-ul nu a reuşit să afle nici o informaţie de la el, a fost supus celor mai grele încercări, a fost şi dus la carceră dar tot nu a vorbit. Într-un final a fost executat deoarece organizaţiile teroriste plănuiau sa îl scape de la închisoare… Şi odată cu moartea lui s-a îngropat şi o parte din secretele acestui caz… secrete ce, poate nu le vom afla niciodată!

2005
S-a descoperit 6 minute dintr-o convorbire telefonică ce s-a derulat între L şi Mambo în iulie 1999, în această convorbire L îi spune şefului său că a omorât-o pe Svetlana, amanta lui deoarece a prins-o în pat cu fratele său în relaţii incestuase:
Mambo: – Şi cu Svetlana cum mai e?
L: – E sub pământ, am prins-o când şi-a tras-o cu frate-său.
Mambo: – Du-te…
L: – I-am executat pe amândoi!
Mambo: – Cum i-ai terminat?
L: – I-am tăiat cu drujba! […]
De asemenea este menţionat numele lui Alexei în, citez “
Mambo: – Ce mai şti de Alexei?
L: – E in Rusia, încearca să se ascundă o vreme, cei din WWT sunt pe urmele lui, ei cred ca şi el este implicat în cazul 1A de acum 4 ani… nu am mai vorbit cu el de ceva timp, nu ştiu exact ce e cu el…!
Mambo: – Am nevoie de el să meargă în Australia, am o afacere cu iahturi şi trebuie să-l trimit de urgenţă acolo […]
Într-adevăr WWT-ul l-a bănuit pe marele terorist Alexei că ar fi luat parte la masacrul din 1 aprilie 1995 dar nu avea o pistă precisă… O întrebare trona: De unde ştia L că WWT e pe urmele lui Alexei?

2006
Din nou a intrat în impas acest caz deoarece a fost un an foarte agitat şi plin de evenimente, de la misiunea din Bucureşti ce-l avea drept cap de afiş pe Bags Bani până la evenimentele de la Chicago ce s-au sfârşit cu accidentul în care au decedat 11 membrii ai organizaţiei teroriste Ujipura. A fost un sfârşit de an destul de greu pentru WWT, organizaţie ce s-a ocupat de acest caz…

2007
După descoperirea trupului Ginei din gara de la Plovdiv s-a redeschis cazul, unul controversat ce a rezistat 12 ani…
Pe filiera Priscilia, în noiembrie am zburat spre St. Petersburg unde se afla internat la oficiul Brainstorm fratele Ginei, pe numele său Dimitr. Povestea sa avea să aducă noi indicii acestui caz, cu toate că eram departe de adevăr! “Era seara de 1 aprilie 1995, mă-ntorceam împreună cu sora-mea de la o bătrână ce o îngrijeam că nu aveam pe nimeni – tatăl meu a murit în 1993, a avut accident cu KAZ-ul, maşina cu care transporta butelii iar mama mea a murit când eu am avut 12 ani. Şi era destul de întuneric, aveam de parcurs vreo 2 km pe jos şi aveam de trecut pe lângă o pădure unde era de altfel şi groapa de gunoi a cartierului. Când deodată am văzut nişte lumini. Gina a zis “Oare ce sunt cu luminile astea, e trecut de ora 10.” “Hai să vedem îi zic..” Ajungem până în locul cu pricina şi ne ascundem după o grămadă de crengi. Era o maşină de 1,5 t, descărca ceva… din unghiul în care eram mi s-a părut că erau ceva cutii de carton, v-am spus, nu se vedea prea bine… La un moment dat i s-a părut Ginei că vede corpuri umane printre cutiile de carton. A ieşit de după crengi încercând să se apropie. Şoferul terminase de descărcat şi a început să facă manevre de îndreptare a camionului… în momentul acela a pus farurile pe sora-mea şi a fost observată de şofer. Au fost 3… Atâţia am văzut eu. S-ar putea să fi fost în cabină 1 sau 2… nu ştiu…
Deci, cum spuneam, sora-mea a fost observată de şofer care a strigat: “L, Shomaj, vedeţi că avem vizitatori… uite-acolo, rezolvaţi problema…” În momentul acela o strig pe Gina şi îi spun să o luăm la fugă prin pădure. Îi zic să se ţină după mine până ieşim de aici…
Cei doi s-au îndreptat înspre locul în care eram noi… noi deja am rupt-o la fugă, ei după noi… La un moment dat o pierd pe Gina, n-am mai simţit-o în spatele meu… alergam… nu m-am oprit m-am întors în spate şi am strigat-o o dată. Nu mi-a răspuns, am continuat să alerg. Aud însă un ţipăt al ei si atunci m-am oprit. Am strigat-o încă o dată după care am rupt-o la fugă cu lacrimi în ochi prin pădure cu mare durere. Am ieşit din pădure şi am alergat pe câmp până nu am mai putut. M-am oprit lângă un podeţ… cei doi mi-au pierdut urma”

Această relatare m-a făcut să sper că o să reuşim să dezlegăm acest caz vreodată! Am plecat rapid la Jayyl unde era încarcerat Shomaj însă pe drum am fost sunat de către cei din laborator să-mi dea o veste ce schimba o parte din acest caz: rămăşiţele din gara Plovdiv NU erau ale Ginei!!!
Ajung în New York, la închisoare şi reuşesc să-l fac pe albanez să vorbească: ““Săracul L, a sfârşit ca un câine… Câte beţii trăgeam cu el prin 93-94, Doamne ce vremuri au fost… când mergeam la vânătoare de fazani…” a zis plin de nostalgie apoi a continuat: “Ori mă crezi ori nu, nu am luat parte la acest caz decât indirect, nu am omorât pe nimeni… Iată povestea:
Era 1 aprilie, pe la 13:10 sună telefonul, era L care mi-a spus să-i fac rost de o maşină mare pentru diseară că are o afacere şi trebuie să transporte ceva. La început am crezut că e o glumă pentru că era 1 aprilie. După ce mi-a explicat în amănunţit că are de dus nişte deşeuri la groapa de gunoi a oraşului i-am zis că îl rezolv că am un prieten ce lucrează la o firmă de materiale de construcţii şi că o să îl ajut dar să facă rost de şofer, mi-a spus că asta nu e o problemă.
M-a luat şi pe mine în seara aceea, eram eu, el şi şoferul… Atunci am văzut care e adevăratul motiv pentru care i-a trebuit maşina. Am rămas surprins, i-am zis că de ce m-a minţit şi că de ce n-a avut încredere în mine. Mi-a spus atunci că s-ar putea ca Secţiunea să fie pe urmele lui şi nu a vrut să rişte… Nu mi-a vorbit despre acest caz, nu mi-a spus dacă el i-a omorât pe acei oameni, nu a mai dezvoltat acest subiect niciodată şi nici eu nu l-am mai forţat să vorbească despre ce s-a întâmplat pe 11 aprilie 1995…”
Am mai aflat că pe şofer îl chema Basti, era de naţionalitate germană şi a fost o vreme închis pentru că maltrata animale…

2008
Shomaj vorbeşte din nou: “Era 3 aprilie, la 2 zile de la celebrul caz, stăteam într-un bar din Sofia, nu-i mai reţin numele. Dar acuma este un magazin de reparat telefoane, cel puţin aşa era în 2004 când am fost ultima dată în Bulgaria. Eram eu, L, şoferul de pe acea maşină pe numele său Serghei Tittov, cu doi de “t”, fost şofer în armată şi la o Fabrică de îmbuteliat apă minerală din Bulgaria şi amanta lui L, Svetlana. Trebuia L să se întâlnească cu cineva ce se pare, s-ar fi aflat în spatele masacrului dar nu-i ştiu decât numele de cod al lui, Beautiful Coyote 55. După vreo 25 de minute ce ne-am aşezat la masă apare un tip cu un sombrero pe cap, un tricou cu o maşină de spălat imprimat în faţă, nişte pantaloni scurţi de blugi, şlapi chinezeşti în picioare şi cu o servietă în mână, plină de bani. Se apropie de L şi-l îmbrăţişează ca şi când nu l-a văzut de multă vreme, apoi dă mâna cu noi doi si o sărută pe obraz pe Svetlana…
Se aşează lângă L şi comandă ceva spirtos însă ne-a spus că nu poate să stea că îl aşteaptă şoferul afară… I-a înmânat lui L servieta după care i-a spus că restul de bani sunt într-un cont sigur dintr-o Bancă din Cehia, iar parola de la cont e CNP-ul lui, şi-a sorbit paharul şi a părăsit barul imediat după aceea, fără a da mâna cu noi, doar ne-a salutat…”

Deşi se anunţa un an destul de bun, am fost ocupaţi mai mult cu misiunea din Viet Nam, ignorând aproape total acest caz!

2009
An foarte prost din toate punctele de vedere, totul culminând cu pierderea lui Marc`o în misiunea ratată din Ucraina, când a trebuit să o capturăm pe Mariana, care s-a dovedit a fi omul lui Mambo fiind implicată în atentatul de la Podul Livingston din 2004! Din păcate, această misiune s-a soldat cu moartea unuia dintre cei mai buni oameni ai organizaţiei!
După acest incident, acţiunile noastre au scăzut drastic la Bursă, anul 2009 fiind unul ce ne putea aduce falimentul dacă nu am fi trăit din misiunile anilor anteriori!

2010
Singurul lucru pentru ieşirea din criză era să finalizăm cazul 1A şi mi-am propus să joc cartea “totul sau nimic” pe acest caz! Mizez pe profesionalismul personalului din WWT pentru a trece peste evenimentele mai puţin plăcute din ultima vreme pentru a ne ridica din nou la nivelul de acum câţiva ani când organizaţia nu avea concurenţă în lumea Underground!

Nume de cod: 1600170311
G out!

Tot în Bulgaria suntem, avem noutăţi în ceea ce priveşte “Cazul 1A”. O să revin în curând cu câteva file de jurnal ce va da peste cap toată lumea Underground-ului!
Foarte curând…!

Nume de cod: 0401101715
G out!

Ieri după-masă a venit Tudor la mine foarte nervos deoarece nu l-am inclus în echipa pentru Bulgaria şi este foarte supărat că în ultima perioadă l-am cam marginalizat! Mi-era greu să-i explic că pe el deja îl cunoaşte toată lumea… toţi “prietenii” noştrii stiu că avem un câine vorbitor la WWT! Nu puteam să risc ducându-l în această misiune, mai ales că nu ne mai permitem paşi greşiţi după ultimele evenimente! Practic, de la capturarea lui L nu am mai prins niciun “iepure” barosan, doar pe maestrul Uji şi echipa lui, dar şi aceia au murit în accident de maşină atunci când eram pe urmele lor… aşa că satisfacţia a fost doar pe jumătate!
M-a ameninţat că o să-mi pară rău că l-am neglijat în ultimele misiuni şi că se gândeşte foarte serios să plece în Underground.
Abia l-am liniştit spunându-i că avem nevoie de el dar că această misiune e prea periculoasă pentru el… Am vrut să-l trimit în Norvegia dar nici nu vrea să mai audă de acea ţară după peripeţiile de la nunta lui Halvorsen…
I-am făcut o cafea şi i-am explicat că avem nevoie de el şi drept dovadă i-am pregătit un nou contract cu WWT şi o mărire de salariu cu 20% cu toate că situaţia financiară nu-mi permitea… Dar am făcut un efort pentru el şi pentru a-l linişti pentru că nu mai aveam zile bune cu el de acum înainte dacă nu-l motivam cu ceva. I-am spus că poate o perioadă să stea în laborator cu Amiralul după care, dacă se iveşte ceva misiune o să îl trimitem pe “teren”… A fost de acord cu noul contract şi a semnat pe încă 3 ani cu noi! “N-o să te uit pentru asta comandante, ştii că nu suport să stau la birou, dar hai, treacă de la mine, ştiu că a fost o perioadă grea la Organizaţie şi mă supun ordinelor tale. Dar să ştii, data viitoare n-am să te iert şi nici să nu-ţi imaginezi că n-o să mă pui în capul listei când o să-ţi faci echipa!” Aceasta a fost ameninţarea lui înainte de a pleca acasă, urmată de fraza: “G, straşnică cafea mi-ai făcut, pun pariu că asta nu e din ţară, ia fă-mi şi mie rost de un pachet”! Bine că am reuşit să-l conving să rămână, nu-mi permiteam să-l pierd şi pe el după plecarea de acum 2 ani a lui Izvoreanu în Underground!

N-am putut dormi mai deloc în noaptea trecută, am avut un vis ce tot se repeta… Un vis cu pisici ce-mi tot tăiau calea şi cu un tablou cu iepuri pe un stâlp, lângă o cale ferată pe care îl tot priveam…
Prin `96 aveam o colegă ce mă “împuşca” foarte des cu interpretarea viselor şi mă-ntreba ce am visat noaptea să-mi facă interpretarea, abia scăpam de ea… Bine, adevărul e că nici nu cred în teoriile freudiene referitoare la vise, cum de altfel nu sunt superstiţios şi nici nu cred în destin!
Abia m-am trezit. Deşi e ora 8, am băut două cafele tari însă nu mi-am revenit, sunt încă “zombie” şi fără niciun chef. Parcă ar fi lunea… nici măcar nu m-aş ridica din pat însă Mirr m-a tot presat să finalizez câteva dosare ce au cam prins rădăcini la mine pe birou! Ea a plecat la sediu deja, eu încerc să-mi umplu timpul cu ceva să treacă cât mai repede, dacă se poate, cu ceva util deşi sunt cam dezamăgit de activitatea noastră din ultima vreme… doar două cazuri în ultimul an ceea ce a făcut să ajungem la marginea prăpastiei din punct de vedere financiar, primul caz e cel din Polonia cu cele două măicuţe lesbiene ce au aruncat în aer o benzinărie, caz ce l-am plasat organizaţiei din Norvegia şi care nici acum nu l-au rezolvat. Ieri dimineaţă a făcut bilanţul Maxim şi am ieşit cu “gaură” la acea organizaţie cât şi cea din Italia… Ne-am hotărât să le închidem! Aceasta se va întâmpla în august, după ce ne întoarcem din Bulgaria, atunci o să le dăm celor de acolo vestea iar unora dintre ei o să le transmitem să-şi caute de lucru!
Al doilea caz e de fapt reluarea lui 1A… E clar că acest caz este un blestem pentru noi şi ne urmăreşte ca o umbră rece, e clar că e unul dintre cele mai complicate cazuri din istoria Organizaţiei, de 15 ani încercăm să-i descoperim tainele şi parcă pe an ce trece e tot mai greu să-i dăm de capăt. Chiar dacă mi-a luat 15 ani din viaţă nu renunţ la el şi o să merg până la capăt, nu mi-e dat în fire să renunţ la ceva aşa de uşor…
Săptămâna viitoare vom fi în Bulgaria, voi pleca alături de Laura, Bob şi Gutierez. Dacă misiunea ne va cere o să mai chem ajutoare, am stabilit săptămâna trecută toate detaliile! Şi cei doi colegi sunt foarte entuziasmaţi la aflarea veştii că au fost recrutaţi pentru această misiune! Le lipsea “terenul”… Şi mie la fel…

E deja mai mult de un an de când nu am mai scris niciun rând în acest jurnal… Încă nu mi-am revenit după acea acţiune din Ucraina când a fost ucis Marc`o cu sânge rece în seara în care trebuia să o capturăm pe Mariana, unul dintre oamenii de bază a lui Mambo…
Şi-a dat seama femeia de planul nostru ori nu-mi ştiu nici acum ce s-a întâmplat, cert e că tot planul a fost sortit eşecului…?
E deja un an de atunci şi tot nu mi-am revenit complet… Marc`o a murit şi o parte din vină e şi a mea… Nu trebuia să rămână cu mine… şi i-am spus să se întoarcă în ţară cu restul echipajului!!! I-am spus-o! Poate că altul era deznodământul acelei acţiuni, poate chiar eu aş fi sfârşit sub gloanţele oamenilor Marianei…!
Totuşi nu înţeleg de unde ştia Mariana că plănuiam să o prindem? Oh, Dumnezeule! Parcă acuma îl aud pe Marc`o spunându-mi cu câteva seri înainte să moară: “Urăsc misiunile din fosta Uniune Sovietică, de fiecare dată când vin aici e frig, tot timpul e o atmosferă de parcă stă să se sfârşească lumea.”
S-a sfârşit pentru el lumea, în acea seară! S-a sfârşit şi pentru noi totul atunci… Am pierdut un om, am pierdut şi noi procente la Bursă cu Organizaţia şi în plus de asta am pierdut o nouă luptă împotriva terorismului…
Chiar zilele trecute mi-a adus Amiralul ultimele noutăţi legate de acest caz ce seamănă într-un fel cu moartea cpt. Jon din Bagdaad din 2003, mai ales că la baza acestui caz a stat tot Mambo!
Deşi e destul de greu chiar şi după un an, m-am hotărât să-mi continui lupta, cu toate că în acest timp m-am ocupat cu misterele ce încă învăluie acest Dosar… Organizaţia a pierdut un adevărat profesionist iar eu am pierdut şi un bun prieten, a dispărut unul dintre oamenii care făcea absolut orice pentru WWT şi pentru ţară şi ştiu că şi-ar dori să continuăm această luptă… Şi nici nu am alternative, nu renunţ, nici nu aş putea să renunţ tocmai acum! Şi eram aşa aproape în Ucraina, dar probabil că am făcut şi greşeli de s-a ajuns la această concluzie tragică. Timp de câteva săptămâni am tot visat cu el spunându-mi că trebuie să-i răzbunăm moartea! De multe ori îmi şi zâmbea… O dată mi-a spus “Nu vă întristaţi pentru mine, păcat de ceasul meu că l-au ciuruit”… Avea un simţ foarte dezvoltat al umorului…

Pe 12 martie o să scoatem dosarul de la “Secret” şi o să-l dăm publicităţii…
O să plecăm iarăşi în Europa de Est, vom mai face o “excursie” în Bulgaria, acolo avem câteva piste legate de câteva personaje controversate, sper ca prin 5 martie să putem pleca, e o misiune ce se va derula în mai multe etape şi sper să ne-ntoarcem cu ceva rezultate pentru că ar trebui să răsară şi pe strada noastră soarele…!

G out!
Nume de cod: 1452180210

Am sunat-o pe Mariana şi ne-am dat din nou întâlnire. I-am spus că vreau neapărat să o văd, am o veste pentru ea… Mi-a transmis: “Acelaşi bar, aceeaşi oră. Să vii singur însă, ştii că nu am încredere în nimeni”. I-am promis că o să vin doar eu: “Stai liniştită, ceilalţi sunt plecaţi în misiune…” Am fost scurt la telefon, am dat de înţeles însă că am ceva destul de important să-i transmit.
- Mă vrea singur, zice că nu are încredere în nimeni!
- Rahat!
- Stai liniştit, mă descurc eu! Oricum aşa-mi planificasem înainte de a-i trimite pe toţi acasă, să merg singur, ştiam cum e ea!
- O să fiu şi eu pe acolo, o să studiez zona, vreau să mă asigur că nu-i pusă proasta pe fapte rele…
- Nu-ţi fă griji! N-o să fie nimic, n-are ce să suspecteze, i-am povestit cum că toată lumea o să fie pe teren!
- Eu oricum o să fiu p-aproape!

Prea multe griji îşi făcea Marc`o, îl vedeam cum fierbe dar nu puteam să-l fac să-şi “înăbuşe” starea de agitaţie. I-am pun un pahar de Absint şi am încercat să-l liniştesc schimbând subiectul dar nu am reuşit, nu vroia să discute altceva. S-a conectat la serverul principal al WWT-ului şi a căutat o hartă cu zona unde trebuia să mă întâlnesc cu Mariana. Şi-a scos la imprimantă mai multe copii cu imagini din diferite unghiuri ale acelei zone şi a început să traseze câteva linii cu un marker. L-am lăsat câteva minute în pace şi m-am retras să o sun pe nevastă-mea să-i spun că mai am ceva treabă prin Ucraina, să nu îşi facă griji că nu mă-ntorc cu restul în ţară dar nu i-am spus că o să mă-ntâlnesc cu Mariana… Am fost destul de discret, chiar dacă nu ştiu să mint…

- G, o să fiu aici, o să urmăresc fiecare mişcare ce se va petrece în faţa localului, îmi spuse Marc`o arătându-mi o clădire.
- Mda…
- Nu e unghiul cel mai bun dar e clădirea cea mai potrivită, a fost propusă pentru demolare, e un fost hypermarket ce a ars în 2007 dar zona nu a fost curăţată nici astăzi pentru că sunt nu ştiu ce procese sunt în derulare referitor la acel teren. Acolo o să stau diseară. O să îmi iau şi puşca asta cu lunetă, e de 7,62, o bijuterie, e făcută de belgieni…
- Ştii că armele nu sunt domeniul meu! Generalul e mare expert, ar trebui să vă programaţi o dată în care să discutaţi. Are şi o colecţie de vreo 20 de exemplare, unele chiar şi de pe vremea primului război…
- Da, să ştii că nu e o idee rea…! Deci, te poţi baza pe mine, cât timp sunt acolo sus, eşti în siguranţă! Nu-ţi fă griji pentru mine, o să pregătesc eu totul să fie ca la carte!

Am plecat la aeroport pentru întâlnire, pe Marc`o l-am lăsat în cameră, abia aştepta să îşi intre în rol. Am ajuns la locul de întâlnire cu Mariana stabilit prin telefon dar cu 5 minute mai repede decât ora programată, am intrat în local şi m-am aşezat la masă aşteptând-o! A apărut şi ea, aproape la ora stabilită. Părea că e aceeaşi Mariana ca data trecută, nu am sesizat a fi ceva schimbat la ea, chiar nimic…
[...]
- Vrea Maxim să te vadă, o să vină la Moscova, la sediul WWT să-ţi acorde medalia de merit pentru întreaga activitate privind lupta antiteroristă. Chiar aseară am vorbit cu el, a şi dat comandă pentru ea, mâine cică e gata! Mi-a transmis că dacă nu vrei să vii la Moscova o să îmi trimită medalia să ţi-o înmânez eu dar ar fi tare încântat dacă ai veni, a pregătit un cadru festiv… doar pentru tine! Ce zici?
- Ce l-a apucat pe Maxim? Nu era fanul meu niciodată!
- Eh, te respecta şi te considera întotdeauna o valoare pe scena antiteroristă, chiar dacă nu “serveai” Undergroundul. De aceea vrea să te recompenseze, mai ales că ne-ai ajutat în cazul din `97, eşti un simbol şi un model pentru noi toţi!
- Şi când vrea să mă duc?
- Poimâine. El mâine seară ajunge în Rusia…
- Poimâine? Mda, sincer… m-ai surprins cu chestia asta!… O să vin, dar nu vreau nimic “grande”… n-o să stau prea mult pentru că a doua zi după asta trebuie să merg până în Baku!
- O să terminăm rapid, ai încredere în mine!
Atâta am vrut să aud, se pare că a muşcat momeala, trebuia să trec la planul 2. Ştiam că o să am o noapte albă din nou, aveam nevoie de puţină acţiune după ratarea misiunii de la Kiev.
Am stat în local vreo 70 de minute, i-am prezentat planul pe care-l pregătisem iniţial pentru a da de urmele lui Mambo. Părea foarte atentă, se concentra pe fiecare cuvânt din dosarul acestei misiuni. Bingo. E a noastră…

După ce am părăsit localul l-am sunat pe Marc`o.
- Marc`o, am prins-o!
- OK… dar eu vroiam acţiune, am îngheţat aici, cu arma în mână, spuse glumind el!
- Trebuie să plecăm din Kiev, îţi iei lucrurile şi o să ne reîntoarcem în Rusia (lucrurile mele erau la mine).
- Comandante, mi-am luat deja lucrurile, am presimţit că va fi o reuşită discuţia ta!
- Oh, Marc`o…
- Ne-ntâlnim la 23:00 în faţă la hotel Baikal
- OK, o să fiu acolo, acuma merg să iau un taxi.
Înainte de a ajunge în staţia de taxi l-am sunat pe Maxim pentru a-l pune la curent cu ultimele noutăţi.
- Generale, vino cât mai repede la Moscova, suntem aproape să punem mâna pe Mariana!

Nume de cod: 2152270109

I-am trimis în ţară pe toţi cu excepţia lui Marc`o, el a ţinut morţiş să rămână cu mine deşi am încercat să-l conving să plece împreună cu ceilalţi.
- La ce te gândeşti, G?
- N-am niciun plan… nicio idee…
- Nici tu (râde)…
- Întorsătura asta mi-a tăiat tot elanul, cred că m-am concentrat prea mult pe misiunea asta, am conceput prea minuţios planul pentru a avea rezultate, acuma nu mai ştiu ce să zic…
- În primul rând, trebuie să ne mutăm de la hotelul ăsta!
- Mariana nu ştie unde suntem cazaţi… n-avem de ce să ne facem griji în privinţa asta!
- Nu ştie?
- Nu, nu i-am zis…
- De ce naiba trebuie să avem atâta ghinion? Pe Cody nu l-am prins, cazul 1A e în aer, misiunea din Viet Nam a rămas fără mari rezultate… Ce naiba…?
- Nu ştiu nici eu ce să zic… şi totuşi pregătim misiunile foarte bine dar rezultatele întârzie să apară!
- Acuma ce o să facem cu Mariana? Ne-ntâlnim cu ea şi… ce? mă-ntreba Marc`o.
- O invităm la WWT, la Moscova, îi spunem că vrem să îi înmânăm un trofeu al activităţii ei pe scena anti-teroristă… poate prinde… ce zici?
- Mda… nu m-am gândit la aşa ceva!
- Dacă ai alte idei, spune-mi…, mă duc să iau o sticlă de Absint, aşa aş bea un pahar!
- Vreau şi eu puţin…
- Revin!
- Ia-mi şi mie 1 pachet de ţigări, cumpără-mi un pachet de “Prima” mentolat, am auzit că sunt tare bune…
- OK, îţi iau…
Am ieşit, lăsându-l pe Marc`o în cameră, nu reuşeam să-mi fac ordine prin minte,mă “hăituiau” tot felul de gânduri… de la prinderea lui L, la atentatul de la Varşovia sau câmpul morţii lui Uji şi a armatei lui. WWT nu mai e ce a fost, câteodată îmi vine să renunţ, în ultimul an suntem într-o progresivă decădere atât la Bursă cât şi pe “harta” Underground şi în plus am şi pierdut doi oameni, pe Izvoreanu şi pe Miky. Nu pot trăi doar de pe misiunile din Dealul Mockrei, alea sunt deja pentru amatori, nu mai e nimic concret referitor la zona aceea. Până şi Priscilia e pe picior de plecare, vrea să se reîntoarcă în Koln, a primit o nouă ofertă de a profesa din nou acolo. Şi ce pot să-i promit ca să stea? Micşorarea de salariu din noiembrie nu i-a căzut nici ei bine! O cred! Nu ştiu ce va fi în continuare cu WWT, sunt destul de rezervat în legătură cu această organizaţie. Oare am făcut rău când am cumpărat-o acum 2 ani?

va urma

În prima zi a misiunii, pe la ora 13:00 sună telefonul, numărul era necunoscut, zic “Cine naiba e?”, mai ales că mă suna pe frecvenţa privată…
- G, e o capcană, trebuie să plecaţi URGENT de acolo, dar URGENT!
- Ce s-a întâmplat Generale?
- Adună-i pe toţi şi părăsiţi Ucraina imediat, e o capcană a Marianei, e omul lui Mambo, îmi striga Maxim la telefon cu disperare…
- Cum se poate? De unde ai aflat? Nu înţeleg…
- Am descoperit unele informaţii azi noapte în timp ce căutam ceva date despre Dealul Mockrei, ea a fost la baza atentatului de la Podul Livingstone din 2004! Am căutat raportul lui Laura de la acel eveniment şi am găsit unele indicii… G, nu mai am bani pe cartelă, vorbim pe internet mai târziu, cheamă oamenii şi veniţi în ţară!
- O să-i strâng, o să-i trimit înapoi în America dar eu o să rămân aici să pun la punct unele lucruri!
- G, vino în ţară…!
- Maxime, ai încredere, o să fie bine!
- Aşa a zis şi Jon şi a sfârşit ciuruit de plumbi!
- Ştiu ce fac!
- Nu ştii, G, întoarce-te în ţară, nu fă ceva ce o să regreţi şi să te pierdem…
- Nu-ţi fă griji pentru mine, o să reuşesc!
- G, G, ce p*** mea nu înţelegi, poţi să mori, ce naiba… e prea periculos, sunt oamenii lui Mambo peste tot, scapi de unul dai de altul! Nu e de joacă, gândeşte matur doar!
- OK, o să mă mai gândesc. Pa, Generale!
- Cunosc glasul ăsta, G. Nu fă vreo prostie, gândeşte-te la WWT, la Mirr, la Jon…
- OK, pa! Mă duc să chem oamenii!
- Salut G! Ai grijă…
- O să am!
I-am închis telefonul generalului lăsându-l într-o confuzie referitoare la reîntoarcerea mea. I-am adunat în 90 de minute pe toţi şi le-am spus ce mi-a transmis Maxim la telefon. Le-am spus să-şi facă bagajele şi să părăsească ţara cât mai urgent, “Ne-ntâlnim în ţară, eu ajung mai târziu puţin” le-am spus după care m-am retras în camera mea să-l fac şi pe al meu… Apare şi Marc`o…
- Rămân şi eu cu tine! spuse hotărât, intuind că vreau să rămân…
- Nici vorbă, mergi în ţară cu restul!
- Doar nu crezi că te las singur aici! Nu plec!
- Marc`o … dacă află şi câinele că nu plec o să vrea să stea şi el şi nu am chef să-l supun pericolelor de aici.
- Am eu grijă de câine! Oricum nu plec în ţară, să fie clar…

va urma

- De mâine trebuie să trecem la acţiune, nu avem voie să pierdem timpul gândindu-ne la tot felul de planuri, dimineaţă trebuie să faci o şedinţă şi să le dai sarcinile la fiecare, trebuie să ştie toată lumea ce are de făcut, nu mergem la “plezneală”… zise Marc`o
- Nu-ţi fă griji, e pregătit totul…
- Aşa să fie… dar după misiunea asta vreau o lună de vacanţă, “dispar” undeva la soare, nu contează unde…
- Te înţeleg…
- Hai să plecăm de aici, maine trebuie să ne trezim de dimineaţă şi iar o să înjur ceasul ăla când va suna!
- OK, plătesc şi mergem, am şi eu 1000 de gânduri, cred că o să mai stau puţin în cameră, mă culc mai târziu, mai am ceva de pus la punct. Trebuie să intru şi pe internet să văd dacă mi-a scris Maxim, l-am rugat să mă ţină la curent cu misiunea din Dealul Mockrei…
- OK, eu fac un duş şi mă culc, aerul ăsta sovietic îmi moaie sufletul…
Am plecat din cafenea, am ajuns pe la 12.40 în camera de hotel, nici ceilalţi membrii nu erau la somn, am văzut lumină de la ei în camere… Îi cred că sunt neliniştiţi. Dacă dăm greş cu misiunea asta putem ajunge în moarte clinică cu organizaţia! Underground-ul abia aşteptă să ne prăbuşim! Bine că nu ştiu de misiunea asta că era o bătălie cumplită pe teritoriu deoarece şi ei îl urmăresc pe Mambo…
În cameră, Tudor se juca pe televizor, cum ne-a văzut ne-a luat la ocară…
- Bine că m-aţi încuiat aici, toată seara m-am jucat şi n-aveam decât un joc, m-am plictisit de moarte, aş fi vrut să vin şi eu!
- Lasă că o să ieşi mâine, o să-ţi spună G ce o să ai de făcut. Tot pe afară o să fii… îi transmise Marc`o.
- Da, aşa e Tudor, după ce termini cu jocul te aştept în camera cealaltă.
- Eu îs gata de mult!
L-am luat pe câine deoparte şi i-am explicat cum că el o să fie pe cont propriu în această misiune, de data asta nu îl mai luăm cu noi, avem nevoie de cât mai multe persoane pentru a cuprinde un perimetru cât mai mare într-un interval cât mai scurt de timp. Părea că a înţeles că trebuie să se conformeze… A plecat de la mine din cameră destul de optimist, nu credeam că va accepta prea uşor să meargă singur în recunoaştere dar se pare că pentru el e o nouă provocare… am zâmbit după ce a închis uşa câinele după el. “Dacă am avea măcar vreo 3 ca el…” mi-am zis în gând după care m-am pus la masă şi am verificat poşta electronică să văd dacă mi-a lăsat vreun mesaj Maxim însă generalul nu mi-a scris nimic… M-am culcat pe la 1.15 după ce am mai retuşat puţin la planul ce-l gândisem pentru această misiune.
Am dormit foarte puţin, mă trezeam din jumătate în jumătate de oră, n-aveam somn, gândurile nu-mi dădeau pace! De la 4.40 nu am mai putut să dorm…
Dimineaţa la 7 ne-am adunat cu toţii într-o încăpere să punem la punct ultimele detalii înainte de plecarea în recunoaştere a oraşului.
- G, aşa araţi de parcă nu ţi-ai băut cafeaua! mă întâmpină Amiralul
- Văd că eşti foarte spiritual, Amirale!
- Ca de obicei, comandante, ca de obicei…
- Înseamnă că eşti pregătit să fi spiritual în continuare, deoarece o să rămâi la hotel! Tu o să fi stăpân aici, o să ne ţii la curent cu tot ceea ce se petrece la sediu şi o să ne pui la dispoziţie informaţii când vei fi solicitat etc.
- G, ce naiba… vreau adrenalină… am plecat din America să stau în camera asta…?
- Amirale, tu eşti cel mai priceput în IT, tu “mânui” cel mai bine toată aparatura asta! Spune şi tu pe cine să pun? Izvoreanu nu mai e lângă noi, el era foarte priceput… Ai o idee mai bună?
- Pe Laura!
- Laura nu are experienţă la “butoane”, ea a făcut “teren” de când o ştiu! Este exclus…
- Dar se pricepe foarte bine… am lucrat cu ea!
- Amirale, de aia te-am scos din laborator să ne ajuţi, tu eşti personajul crucial, crede-mă că eşti cel mai potrivit pentru asa ceva, secretul succesului acestei misiuni depinde şi de aportul tău! Crede-mă şi te rog, conformează-te! Eşti cel mai talentat, cel mai bun!
- Of, G, cum mă-mbârligi…
- E adevărul adevărat! Nu vreau să te-mbârlig…
Până la urmă l-am convins pe Amiral, şi-a dat seama că el este singurul care poate să joace acest rol! Am făcut 5 echipe de câte două persoane (deghizate însă) care să străbată oraşul, fiecărei echipă le-am dat câte o zonă.
În prima echipă i-am pus pe Van Dyk şi Bob, noile lor “identităţi” au fost ingineri topometrişti, în a doua echipă am cuplat pe Laura şi Priscilia şi le-am deghizat în târfe de lux, din echipa a treia făceam parte eu şi Marc`o şi eram deghizaţi în preoţi de la o mănăstire din Moldova. În a 4 echipă era noul sosit la WWT, Gutierez şi Kidiatulin iar în cea de-a 5-a cei doi ruşi de la Moscova, Sabaev şi Koleev, pe cei 4 i-am deghizat în jucători de handbal din Norvegia. Pe Tudor l-am trimis în subteran să supravegheze traficul de la metrou… Le-am dat fiecăruia instrucţiunile înainte de a se pregăti de plecarea în oraş şi am stat cu fiecare în parte de vorbă pentru a fi sigur că fiecare a înţeles ce are de făcut. În 2 ore oraşul Kiev era împânzit de 12 membrii WWT în căutarea acului din carul cu fân, la capătul acestei misiuni puteam scrie istorie sau ne putem alege cu un eşec extrem de dureros!