Aceste rânduri au fost scrise în 21 mai 1998, cu puţin timp înainte de a absolvirea clasei a XII-a (mai precis XII-a F “hidro” cu o ultimă generaţie în vechea clădire de “pe mal”). A fost imnul de sfârşit de an al claselor a XII-a, versuri ce au fost cântate şi la banchetul din iunie de la “Restaurantul Lido”. Rândurile de mai jos au fost scrise de mine cu ajutorul lui Bene Florian în colaborare cu Burza Magdalena şi Negoi Dan… Nostalgicii cred că îşi mai amintesc… Aceasta este varianta cenzurată (cât de cât)…
Acest imn nu este recomandat a fi citit de cei lipsiţi de simţul umorului…

Da` cât îi Maramureşu`,
Fost-au proşti ca io şi tu.
Fost-am io omu` pădurii
Şi nu m-or mâncat lupii.
Coborâi din deal în vale
Şi-ntâlnii o fată mare.
Pentru-n colţ de pită neagră,
Ţi-am lucrat o vară-ntreagă.
Da tu mi-ai zis că eşti virgină
Şi-acu` iau penicilină.
Fost-am mândro la-nchisoare
Că ţi-am dat-o-ntre picioare.
Io stau bine cu mândruţa,
Că-mi arată noaptea ****.
Hai mândruţo-n dealu` şurii
Să-ţi arat viteza puştii.
Vino mândro înapoi,
Că mi-am fracturat un c**.
Am bătut în tablă cuie
Şi-acum vin ca să-ţi dau ****
Am amu o mare boală,
Că d-o lună nu se scoală
M-o făcut mama la şură
Şi-o uitat să-mi pună ****.
M-o făcut mama în paie
Ş-o uitat să-mi pună *****.
Cine-o inventat căciula,
La ăla să-i crească ****
Cine-o dat cu piatra-n buna,
Bată-l soarele şi luna.
Am acasă o muiere
Ce nu-mi dă bani să-mi iau bere.
Fost-am noaptea la băut
Şi-am ajuns acasa mut.
Şi-am ajuns acasă beat
Şi am adormit sub pat.
Fetele din doişpe de
Îs de gaşscă şi-s faine.
Trăiască Ben şi Rusu
C-or scris Maramureşu.