# S.T.Î.L.P.U.

în mijlocul unei nopţi triste
rup petalele deznădejdi,
cineva a fost lângă mine
şi mi-a ascultat povestea
dar nu m-am liniştit.
pentru că nu m-a înţeles…
de fapt, nu mă înţelege nimeni!
oare mi-am greşit rolul
de s-au întors toate împotriva mea?
dar jur, acesta era scenariul…
ce să mai cred?
unde să caut adevărul?
în mituri şi basme cu zâne?
sau pur şi simplu
să-mi desenez realitatea pe asfalt…
şi totuşi, asta e lumea mea…

13.06.2007

nu pot dormi dar nici sta treaz,
o stare de nostalgie îmi invadează liniştea
învăluind-o într-un aer de mister…
noaptea mi-este acum singurul martor
că odată
sentimentele mele erau reale…

iul. 07

mi-am pus prea multe întrebări
despre realitate,
despre mersul lucrurilor,
despre flori sau vise realizabile,
despre multicolorul curcubeu
dar nu şi despre iubirea ei
deoarece mi-a tras cu ochiul deşteptătorul
arătându-mi ora fixă…

aş vrea să mă plimb prin mintea ta
să-ţi descopăr taina gândurilor,
aş vrea ca inima să-ţi fur
să o sădesc la mine-n piept.
aş vrea să mă topesc în ochii tăi
să fiu şi lacrimi şi lumină.
dar mai ales…
as vrea s-alunec pe-un sărut
spre buzele-ţi de miere…

eul meu este o neputinţă născută atunci…
în clipa când mi-ai răscolit inima.
mă simt aşa pentru că m-am îndrăgostit…
şi aş vrea doar să-ţi văd umbra,
să-ţi urmăresc paşii,
să-ţi vorbesc
şi chiar să te strâng în braţe…
dar mi-e atât de greu…
pentru că tu aparţii altei lumi
pe care eu nu pot să o văd,
din păcate… niciodată!

am încercat să zbor
pe un fir de emoţie
dintr-un vis de vară târzie,
să ajung la tine…
să îţi simt respiraţia…
să îţi sărut buzele…
să îţi mângâi pielea…
şi să îţi spun cât de mult te iubesc.
de aceea te rog
zideşte-mă-n sufletul tău
ca să îţi simt bătăile inimii
ori de câte ori îmi rosteşti numele…

orice secundă ce trece fără tine
înseamnă câte o bătaie a inimii
pe care n-o aud, pe care n-o simt…
dar ştiu
că o parte din ele bat şi pentru mine!

sep. 07

tu înger printre îngeri,
tu zâna mea cea bună,
eşti totul pentru mine
eşti soare, eşti şi lună

îmi eşti şi noapte-albastră,
îmi eşti şi zi senină
eşti pasăre măiastră
ce zboară în surdină.

chiar dacă focul arde-n rai
furtuni lovesc pământul
tu-ncredere să ai
la tine-mi este gândul.

secundele trec
mai greu ca atunci,
mai dureros ca în zilele senine,
mai tragic ca în nopţile fierbinţi
tot aştept…
alte vremuri…
deoarece din trecut nu mai pot trăi!
vreau totul să-nchid în cutia timpului.
şi clepsidra-mi zâmbeşte ironic.
de ce a trebuit să fie aşa?
de nu s-ar fi întâmplat nu mai râdeai de mine.
dar sper ca ultimul fir de nisip să nu cadă
şi să-mi măture tot trecutul…
vreau să-mi mai rămână-n minte
doar sărutul dulce
dintr-o dup-amiază
de noiembrie friguros
ultimul sărut…
cel din urmă…
acum însă aştept…
alte vremuri!

Îmi place cum îmi zâmbeşti,
Cum mă alinţi cu vorbele tale magice,
cum îmi mângâi sufletul cu aerul tău de nimfa!
Dar eu?
Te privesc, te admir…
Şi atât!
Dumnezeule!
Mi-e atât de frică de inocenţa ta!