# S.T.Î.L.P.U.

Umbra lunii pătrunde nestingherită-n mintea mea
Şi-mi catifelează gândurile.
Sunt confuz…
Dac-ai putea tu astrule să mă ajuţi,
Să-mi desopăr identitatea…

- Cine ţi-a îngheţat zâmbetul, suflete?
Cine ţi-a furat sentimentele?
De unde atâta ură?
Răspunde-mi!
Nu sta pe piatra aceea cu capul plecat!
Trebuie să-mi dai o explicaţie!
Să mă lămureşti…
Cine e de vină?
Nu te ascunde de realitate…
Spune ceva!
- De ce te iei de mine?
Chiar tot timpul trebuie să pătimesc
pentru prostiile tale?
Eşti plin de păcate…

Privesc noaptea;
Jocul stelelor mă impresionează…
Atâta mi-a mai rămas…
Fericirea mea se evaporă odată cu trecerea orelor.
De ce?
Poate că sunt nascut în zodia
În care nu s-a inventat zâmbetul…

Oare sunt eu ăsta?
Cel de ieri…
Acelaşi?
Trăind la infinit din vise…
Nu mă recunosc!
Chiar şi viitorul
e cuprins de o ceaţă amăruie
Şi acum ce să fac?
Nu pot să mă eliberez
din cuşca disperării…
Cu ce-am greşit…?
Se pare că totuşi
Cândva eram altfel!

Arşiţa aceasta m-a topit aproape complet;
Stau pe un scaun şi privesc într-o sticlă goală.
Aş fi vrut să iasă un duh din ea
Să-mi îndeplinească câteva dorinţe
ca să evadez puţin din lumea mea.
Totuşi… e doar o sticlă de cola…!

Trec zilele, trec nopţile…
Se sfârşesc lunile…
Se-mplinesc anii…
Se schimbă generaţiile…
Dar niciodată viitorul
nu stă scris într-o ceaşcă de cafea…

Desenez un colţ de lume pe o coală imaginară;
Culorile curcubeului se contopesc formând o bucată de rai
Însă pe verso totul e învăluit de o ceaţă neagră
Unde nu pătrund culorile mele.
E o altă lume…
Pe care nu pot şi nici nu vreau să o desenez…
Dar e reală…

Am rămas surprins de frumuseţea ta,
Chiar dacă mi-am pierdut cuvintele
în interiorul unui crin…
Doar privirea mi s-a fixat în ochişorii tăi,
Aşteptând să-mi zâmbeşti suav…

Respir prin tine cu orice bătaie a inimii…
Ţi-am răpit sufletul!
Dar simt cum îmi pierd controlul…
Eşti a mea, sunt al tău…
şi nimeni nu o să intre în lumea noastră!